Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cerc definiție dex
cerc
găsește rime pentru
cerc
cerc (cércuri),
s.n. –
1.
Figură
geometrică
formată
din
mulțimea
tuturor
punctelor
egal
depărtate
de un
punct
fix
. –
2.
Belciug
,
inel
. –
3.
Inel
de
întărire
,
fretă
. –
4.
Crup
de
oameni
,
cenaclu
. –
5.
Oțel
pentru
arcuri
. –
6.
Nuia
în
formă
circulară
. –
7.
(Arg.)
Inel
,
bijuterie
. –
8.
Cîmp,
domeniu
,
sferă
. – Mr.
(țerkl’u),
megl.
țerc.
Lat.
cĭrcus
(Pușcariu 341;
Candrea
-
Dens
., 309; REW 1948;
DAR
); cf.
alb
.
kjiark
(Meyer 20; Philippide, II, 637), it., sp.,
port
.
cerco
. Mr.
provine
din it.
cerchio
. Cf.
cearcăn
,
cercel
.
– Der.
cercui
,
vb. (a
lega
, a strînge cu
cercuri
; a
înconjura
, a
cuprinde
într-un cerc; a pune
șaibe
; a (se)
aranja
în cerc; a
fixa
vița
cu
araci
);
cercuitor
,
s.m. (
dogar
);
cercuit
(var.
cercuială
, cercuitură
), s.n. (
operație
ce
constă
în a
lega
vița
pentru
a o
fixa
pe
araci
);
încercui
,
vb. (a
înconjura
, a
cuprinde
într-un cerc);
cercuriu
,
adj. (
miel
cu
coarnele
rotunjite
în
formă
de cerc).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cerc
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK