Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția arcuri definiție dex
arcuri
găsește rime pentru
arcuri
Cuvinte apropiate:
arcui
ARC,
arcuri
, și (
2
)
arce
, s.n.
1.
Armă
(
primitivă
) de
aruncat
săgeți
,
alcătuită
dintr-o
vargă
flexibilă
ușor
încovoiată
și o
coardă
prinsă
de
extremitățile
vergii
. ♦ P.
anal
. Ceea ce are
forma
unui
arc
(
1
).
Arcul
sprâncenei
.
2.
Porțiune
dintr-o
circumferință
sau dintr-o
linie
curbă
.
Arc
de
cerc
. ♦ (
Element
de)
construcție
în
formă
arcuită
. ♢
Arc
de
triumf
=
monument
în
formă
de
portic
arcuit
cu
una
sau mai
multe
arcade
,
ridicat
în
amintirea
sau
pentru
sărbătorirea
unui
fapt
însemnat
.
3.
Organ
metalic
elastic
al unei
mașini
sau al unui
mecanism
, care are
proprietatea
de a
reveni
la
forma
inițială
după ce a
fost
supus
unei
solicitări
.
Arc
de
automobil
. ♢ Expr.
Parc
-
ar
fi pe arcuri
, se
zice
despre
o
persoană
suplă
,
sprintenă
.
4.
(În
sintagma
)
Arc
electric
(sau
voltaic
) =
descărcare
electrică
foarte
luminoasă
care are
loc
între
doi
electrozi
prin care
circulă
un
curent
de
mare
intensitate
.
5.
(Fiziol.; în
sintagma
)
Arc
reflex
=
ansamblul
elementelor
nervoase
care
asigură
realizarea
reflexelor
. – Lat.
arcus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia arcuri
ARC
s.
1.
(prin
Ban
., Transilv. și
Maram
.)
pușcă
.
(~ cu
săgeți
.)
2.
resort
, (pop.)
drot
.
(~ la o
dormeză
.)
3.
v.
coardă
.
4.
v.
arcadă
.
5.
(FIZ.)
arc
electric
=
arc
voltaic
;
arc
voltaic
v.
arc
electric
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arcuri
ARC
s. v.
acoladă
,
arcuș
,
boltă
,
cer
,
firmament
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arcuri
arc
s. n., pl. (geom.)
árce
,
/(
resoarte
)
árcuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arcuri
ARC
1
~uri
n.
1)
Armă
primitivă
folosită
la
aruncarea
săgeților
,
formată
dintr-o
vergea
flexibilă
,
ale
cărei
capete
curbate
sunt
ținute
de o
coardă
.
A
trage
cu ~ul.
2)
Element
de
rezistență
al unei
construcții
. ♢
~ de
triumf
construcție
în
formă
de
portic
,
înălțată
în
amintirea
unui
eveniment
important
. 3)
Piesă
elastică
de
oțel
fixată
între
corpul
unui
vehicul
și
osiile
roților
acestuia
, care
servește
pentru
amortizarea
șocurilor
;
resort
.
~ de
automobil
.
4)
~
electric
descărcare
electrică
între
doi
electrozi
prin care
circulă
un
curent
de
mare
intensitate
. 5) Ceea ce are
forma
unui
segment
din
circumferința
cercului
.
~ul
sprâncenei
.
/<lat.
arcus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arcuri
ARC
2
árce
n.
mat
.
Porțiune
dintr-o
curbă
cuprinsă
între
două
puncte
ale
acesteia
. /<lat.
arcus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia arcuri
arc (-curi),
s.n. –
1.
Armă
alcătuită
dintr-o
vergea
flexibilă
ușor
încovoiată
și o
coardă
. –
2.
Resort
,
organ
metalic
elastic
. – Var. pl. (înv.)
arce
. – Mr.
arcu
, megl.
arc
(u).
Lat.
arcus
(Pușcariu 113;
Candrea
-
Dens
., 76; REW 618;
DAR
); cf.
alb
.
ark,
it., sp.,
port
.
arco
, prov., fr.
arc
.
Der.
arcar
,
s.m. (
negustor
de arcuri), după
Candrea
-
Dens
., 77,
provine
direct
din lat.
arcarius
(cf.
DAR
, care pare a
admite
explicația
),
ipoteză
plauzibilă
,
dar
care nu este
necesară
;
arcărie,
s.f. (înv.,
atelier
unde se
făceau
arcuri);
arcaș
,
s.m.;
arcășie
,
s.f. (
meseria
de
arcaș
; în Bucov.,
unitate
de
pompieri
);
arcește,
adv. (în
formă
de
arc
);
arciș,
adj. (
încovoiat
,
curbat
);
arcos
,
adj. (înv.,
arcuit
);
arcui
,
vb. (a
îndoi
în
formă
de
arc
);
arcuitură
,
s.f. (
curbă
);
arcuș
, s.n. (
vergea
de
lemn
care
servește
la
producerea
sunetelor
unor
instrumente
cu
coarde
). – Der. neol.
arcadă
,
s.f.;
arcat
, adj. (
arcuit
);
arcatură
,
s.f. – Din
rom
.
provine
rut.
arkuš
„
arcuș
” (
Candrea
,
Elemente
, 406). Cf.
arțar
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia arcuri
ARC
s. n.
1.
armă
(
primitivă
) de
aruncat
săgeți
. ♢ tot ceea ce are
forma
unui
arc
(1). 2. (
mat
.)
porțiune
dintr-o
linie
curbă
, dintr-un
cerc
. 3.
element
de
arhitectură
în
formă
arcuită
, care
leagă
între
ele
două
ziduri
,
două
coloane
etc. o ~ de
triumf
=
monument
în
formă
de
portic
arcuit
ridicat
în
amintirea
sau
pentru
comemorarea
unui
eveniment
; ~-butant =
construcție
în
formă
de semiarc, în
exteriorul
unui
edificiu
pentru
a
neutraliza
împingerea
boltelor
gotice
; ~-
rampant
=
arc
cu
reazemele
denivelate
. 4. ~
voltaic
=
descărcare
electrică
între
doi
electrozi
prin care
circulă
un
curent
de
mare
intensitate
. 5.
organ
de
mașină
, din
oțeluri
aliate
,
destinat
legăturii
elastice
între
două
piese
. 6. ~
reflex
=
ansamblu
de
elemente
nervoase
care
asigură
realizarea
reflexelor
. (< lat.
arcus
, fr.
arc
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia arcuri
arc de triúmf
s. n. + prep. + s. n. (
sil
.
tri
-umf
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia arcuri
ARCUL ÓCHIULUI
s. v.
iris
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia arcuri
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK