definiția bleg definiție dex

bleg

găsește rime pentru bleg
Cuvinte apropiate: bleg, blegi, bleu, leg, vleg

BLEG, BLEÁGĂ

, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – Cf. scr. bleka.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia bleg

BLEG

adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă ~eagă.) 3. adj. v. clăpăug.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia bleg

Bleg

≠ deștept, căpățănos, căpos, cuminte, înțelept, isteț, mintios
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia bleg

bleg

adj. m., pl. blegi; f. sg. bleágă pl. blége
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia bleg

BLEG bleágă (blegi, blége)

1) (despre animale) Care are urechi mari, lăsate în jos; clăpăug. 2) (despre urechi) Care este moale și atârnă în jos; pleoștit. 3) fig. fam. (despre persoane) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; nătărău; netot; nerod; stupid; năuc; tont; nătâng. /cf. sb. bleka
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia bleg

bleg (bleágă),

adj. – 1. Buhăit, molatic, puhav. – 2. Cu urechile căzute. – 3. (S.m.) Paiață. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 182), cf. bleandă, bleau, bleot. S-a explicat uneori prin sl. blagŭ „bun”, sb. blag „bun, pașnic” (Berneker 58; Bogrea, Dacor., IV, 794; Procopovici, RF, II, 133); cf. și sb. blek „tont”, cu care coincide întîmplător. – Der. blegi (var. bleji), vb. (a înmuia, a fleșcăi); bleojdi, vb. (a fleșcăi, a decădea; a face ochii cît cepele; a-și aținti privirea spre ceva), cf. pleoști (DAR se gîndește la o der. din sl. blistati „a străluci”, „a vedea”, ipoteză ce pare inutilă; cf. mai curînd sl. bljusti „a vedea”; dar mijloacele expresive ale rom. explică suficient această formație); bleoncos, adj. (cu urechile căzute), der. cu infix nazal; bleoncăni, vb. (a clătina, a legăna). Probabil aceleiași rădăcini expresive îi aparține bloj, adj. (murdar, pătat; mascat, travestit, deghizat), care se folosește în Banat; der. bloji, vb. (Maram., a murdări); blojori, vb. (a calomnia), folosit de Cantemir.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia bleg

bleg,

blegi s.m. 1. (peior.) cap. 2. om naiv. 3. bărbat impotent.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia bleg

bleagă,

blege s.f. 1. femeie proastă. 2. femeie molâie / lălâie.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia bleg
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar