definiția blestemat definiție dex

blestemat

găsește rime pentru blestemat
Cuvinte apropiate: blestema, blestemat

BLESTEMÁT, -Ă,

blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; depravat, rău, ticălos. – V. blestema.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia blestemat

BLESTEMÁT

adj., s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj., s. v. afurisit.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia blestemat

blestemát

adj. m., pl. blestemáți; f. sg. blestemátă, pl. blestemáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia blestemat

BLESTEMÁ//T ~tă (~ți, ~te)

1) (în superstiții) Care a fost ajuns de un blestem; lovit de blestem. 3) și substantival fam. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; ticălos; mârșav; netrebnic; infam; josnic; abject. /v. a blestema
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia blestemat

BLESTEMÁT, -Ă

(‹ blestema) adj., s.m. și s.f. 1. (Persoană) care formează obiectul unui blestem. ♦ Pictori blestemați = nume dat artiștilor postimpresioniști de la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, considerați atît din punct de vedere al operei cît și al nonconformismului social un pericol pentru societatea vremii. 2. (Om) ticălos, rău, nemernic (în comportări). ♦ Adj. Nefavorabil, neprielnic.
Dictionar: Dictionar enciclopedic | definitia blestemat

BLESTEMÁ,

bléstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia blestemat

BLESTEMÁ

vb. v. excomunica.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia blestemat

A blestema

≠ a binecuvânta
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia blestemat

blestemá

vb., ind. prez. 1 bléstem/blestém, 3 sg. și pl. bléstemă/blestémă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia blestemat

A BLESTEMÁ bléstem 1.

tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia blestemat

blestemá (-m, -át),

vb. – 1. A huli, a ocărî. – 2. (Refl.) A face jurămînt, a se jura. – 3. A vorbi de rău, a ponegri, a defăima. – Var. blăstăma, blăstema. Mr. blastim, megl. bl’astim. Lat. *blastēmāre, der. de la blasphemāre (Pușcariu 205; Meyer, Alb. St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); cf. sp. lastimar, care atestă existența formei lat. vulg., cu t în loc de f; v. și it. biasimare, fr. blâmer. Der. blestem, s.n. (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, îl consideră un der. de la lat. *blastemium (în loc de blasphemium); blestemat, adj. (ticălos, afurisit; bandit; potlogar); blestemățesc, adj. (infam); blestemățește, adv. (înv., în chip mizerabil); blestemăți, vb. (a ajunge rău); blestemăție, s.f. (acțiune reprobabilă, în general).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia blestemat
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar