Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția boabe definiție dex
boabe
găsește rime pentru
boabe
Cuvinte apropiate:
beabe
,
boabă
,
boace
,
boare
,
boare
a da cu boabele
expr. (
act
.)
a-și
spune
rolul
; a
declama
, a
recita
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia boabe
a da o boabă
expr. (
sport
)
a
înscrie
un
gol
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia boabe
BOABA-VÚLPII
s. v.
dalac
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia boabe
BOÁBĂ,
boabe
, s.f.
1.
(
Specie
de)
fruct
cărnos
(și
sferic
) cu
sâmburele
sau
sâmburii
în
mijloc
;
bacă
.
2.
Bob
1
(
1
). ♢ Expr.
A nu
ști
(sau
a nu
pricepe
, a nu
zice
) (
nici o
)
boabă
= a nu
ști
(sau a nu
pricepe
,
zice
)
nimic
. – Cf. scr.
boba
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia boabe
BOÁBĂ
s. v.
bacă
,
cartof
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia boabe
BOÁBĂ
s.
1.
v.
bob
.
2.
v.
picătură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia boabe
boábă
s. f., g.-d.
art
.
boábei
;
pl.
boábe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia boabe
BOÁB//Ă ~e
f.
Fruct
cărnos
al unor
plante
,
având
în
mijloc
una
sau mai
multe
semințe
.
♢ A nu
ști
(
sau
a nu
pricepe
)
nici o ~
a nu
ști
(sau a nu
pricepe
)
nimic
. [
Sil
.
boa
-
bă
] /Din
boabe
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia boabe
boabă,
boabe s.f.
1.
(
act
.
) cuvînt,
replică
(
dintr-un
rol
).
2.
(
stud.
)
examen
restant
.
3.
(
intl.
)
condamnare
.
4.
glonț
.
5.
(
la pl.
)
bani
.
6.
(
în
fotbal
)
gol
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia boabe
BOB
1
,
(
1
)
boabe
, s.n. (
2
,
rar
1
)
bobi
, s.m.
1.
S.n.
Sămânță
de
cereale
sau de
legume
care
fac
fructe
păstăi
;
grăunte
,
boabă
(
2
). ♢
Loc
. adv.
Bob
cu
bob
= cu
grijă
și
răbdare
;
amănunțit
.
Din
bob
în
bob
=
amănunțit
.
Bob
numărat
=
întocmai
,
exact
. ♢ Expr.
A da
(sau
a
ghici
)
în
bobi
= a
căuta
tainele
viitorului
după
cum
se
așază
bobii
aruncați
de
ghicitor
. ♦
Orice
părticică
de
materie
friabilă
care
seamănă
cu un
grăunte
.
Bob
de
nisip
.
2.
S.m.
Plantă
leguminoasă
cu
flori
albe
sau
trandafirii
, cu
păstăi
mari
și cu
semințe
ovale
,
turtite
(
Vicia
faba
);
măzăriche
(
I
). ♦ P. restr.
Sămânța
acestei
plante
. – Din sl.
bobŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia boabe
BOB
s. v.
bacă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia boabe
BOB
s.
1.
boabă
,
grăunte
,
sămânță
, (
reg
.)
boambă
,
boană
.
(Un ~ de
grâu
.)
2.
v.
picătură
.
3.
(
BOT
.)
bob
-de-
țarină
(
Lathyrus
sylvester
)
= (
reg
.)
măzăriche
,
scrântiță
;
bob
-de-
țarină
(
Lathyrus
platyphyllos) =
(
reg
.)
măzăriche
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia boabe
bob
(
sămânță
) s. n., pl.
boábe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia boabe
BOB
2
boábe
n.
1)
Fiecare
dintre
părțile
componente
(
asemănătoare
cu un
grăunte
)
ale
unei
totalități
de
elemente
omogene
;
fir
.
~ de
nisip
. 2)
Obiect
mic
, de
formă
rotundă
,
separat
dintr-o
cantitate
mare
de
obiecte
identice
.
~ de
mărgăritar
.
/Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia boabe
bob (-oábe),
s.n. –
1.
Boabă
,
boabă
făinoasă
. –
2.
Numele
celor 41 de boabe (
alteori
de
porumb
) cu care
ghicitoarele
obișnuiesc
să
prezică
viitorul
. –
3.
Grăunte
în
general
. –
4.
(Înv.) Sămînță. –
5.
Strop
,
pic
,
cantitate
minimă
. Mr., megl.
bob
„
fasole
”. Sl.
bobŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
15;
Lexicon
, 34); cf. bg.,
rus
.
bob
. În
prima
sa
accepție
, nu are pl.; în a
doua
, se
folosește
numai
la pl.,
bobi
. Pe
baza
pl. n.
boabe
, care se
folosește
în
celelalte
cazuri
, s-a
format
din
nou
un f.
boabă
, care
coincide
cu sb.
boba
. Der.
boabă
, s.f. (
grăunte
;
bob
;
strop
,
pic
,
cantitate
minimă
);
boambă
,
s.f. (
grăunte
;
bob
);
bobăreasă
și (prin
contaminare
cu
babă
)
băbăreasă
, s.f. (
ghicitoare
,
prezicătoare
);
bobi
, vb. (a
ghici
);
bobic
, s.n. (
bulgăre
);
bobică
,
s.f. (
oală
,
vas
rotund
);
bobiște
, s.f. (
teren
cultivat
cu
bob
);
bobiță
, s.f. (
boabă
;
grăunte
;
vuietoare
,
Empetrum
nigrum
;
plantă
,
Paris
quadrifolia
), cf. sb.
bobica
„
boabă
”;
bobițar,
s.m. (Trans.,
coacăz
);
bobitoare,
s.f. (
prezicătoare
);
bobos
, adj. (cu
mult
bob
);
popic
, s.n. (
bilă
folosită
la
jocul
de
popice
;
joc
de
popice
);
popicar
, s.m. (
proprietar
de
popicărie
;
jucător
de
popice
);
popicărie
,
s.f. (
sală
de
popice
).
Popic
, de la
bobic
,
trebuie
să se fi
spus
la
început
pentru
bila
cu care se
joacă
;
astăzi
se
spune
curent
despre
jocul
în
sine
, și de
fiecare
din
cele
nouă
bucăți
de
lemn
cilindrice
ale
acestuia
,
poate
datorită
unei
confuzii
,
glumețe
sau
inconștiente
, cu
popă
,
nume
care se dă de
obicei
piesei
centrale
.
Trebuie
să
semnalăm
că
ar
fi
posibilă
o
explicație
diferită
,
dat
fiind
existența
lui
bobic
, s.m., care se
folosește
în Munt. cu
sensul
de „
prăjină
,
băț
”. – Din
rom
.
trebuie
să
provină
țig. sp.
bobi
„
bob
” (Besses 37).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia boabe
LEMN-CU-BOABELE-ÁLBE
s. v.
hurmuz
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia boabe
LEMNUL-BÓBULUI
s. v.
salcâm
galben
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia boabe
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK