bostán (bostáni),
s.m. –
1. (Mold., înv.)
Livadă. –
2. Dovleac. – Mr.
bostane, megl.
bustan. Tc.
bostan „
livadă” (Roesler 590; Șeineanu, II, 59; Lokotsch 332); cf. ngr. μποστάνι,
alb., sb., bg.
bostan. Der.
bostănar, s.m. (
grădinar);
bostănărie, s.f. (
livadă);
bostangiu, s.m. (
grădinar;
soldat din
garda seraiului), din tc.
bostanci;
bostăngi, vb. (Mold., a
ridica ziduri îngrămădind pietre), cf.
Graur,
BL, VI, 140. Plecîndu-se de la var.
bostîngi se pare că
trebuie să se
explice forma bosînci, vb. (Mold., a
lucra prost, în
condiții proaste), pe care Scriban o
explică pe
baza bg.
bosszankodni „a se
supăra”.