Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bucata definiție dex
bucata
găsește rime pentru
bucata
Cuvinte apropiate:
bucată
(mâncare),
bucată
(parte),
bucate
,
bucătar
,
șucată
a da bine cu bucata
expr. (intl.)
a
lovi
bine
cu
pumnul
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bucata
BUCÁTĂ,
(
I
)
bucăți
, (
II
)
bucate
, s.f.
I. 1.
Parte
tăiată
,
ruptă
,
desfăcută
dintr-un
corp
solid
, dintr-un
întreg
;
dărab
. ♦ (
Determinat
prin „de
drum
”, „de
cale
” sau
presupunând
această
determinare
)
Distanță
,
porțiune
. ♦ (
Determinat
prin „de
vreme
”, „de
timp
” sau
presupunând
această
determinare
)
Interval
,
perioadă
. ♦ (În
limbajul
comercial
și în cel
industrial
)
Exemplar
,
piesă
,
parte
,
unitară
dintr-un
ansamblu
, dintr-o
mulțime
de
obiecte
de
același
fel
. ♢ Expr.
A
vinde
(sau
a
cumpăra
)
cu bucata
= a
vinde
(sau a
cumpăra
) cu
amănuntul
, în
detaliu
.
A
plăti
cu bucata
(sau,
rar
bucată
) = a
plăti
munca
după
numărul
de
piese
executate
; a
plăti
în
acord
.
A
face
ceva din
bucăți
= a
confecționa
, a
încropi
ceva din
părți
sau
piese
care
provin
din
ansambluri
diferite
.
Om
dintr-o bucată
=
om
integru
.
2.
Operă
(sau
fragment
unitar
)
literară
sau
muzicală
de
dimensiuni
relativ
reduse
.
II.
(La pl.) (
Feluri
de)
mâncare
. ♢ Expr.
A
face
(
cuiva
)
bucata
= a
face
(cuiva) cu
intenție
un
lucru
neplăcut
, un
rău
, a-i
provoca
o
încurcătură
. ♦ (Pop.) (
Recoltă
de)
grâne
,
cereale
. – Lat.
buccata.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bucata
BUCÁTĂ,
(
I
)
bucăți
, (
II
)
bucate
, s.f.
I. 1.
Parte
tăiată
,
ruptă
,
desfăcută
dintr-un
corp
solid
, dintr-un
întreg
;
dărab
. ♦ (
Determinat
prin „de
drum
”, „de
cale
” sau
presupunând
această
determinare
)
Distanță
,
porțiune
. ♦ (
Determinat
prin „de
vreme
”, „de
timp
” sau
presupunând
această
determinare
)
Interval
,
perioadă
. ♦ (În
limbajul
comercial
și în cel
industrial
)
Exemplar
,
piesă
,
parte
,
unitară
dintr-un
ansamblu
, dintr-o
mulțime
de
obiecte
de
același
fel
. ♢ Expr.
A
vinde
(sau
a
cumpăra
)
cu bucata
= a
vinde
(sau a
cumpăra
) cu
amănuntul
, în
detaliu
.
A
plăti
cu bucata
(sau,
rar
bucată
) = a
plăti
munca
după
numărul
de
piese
executate
; a
plăti
în
acord
.
A
face
ceva din
bucăți
= a
confecționa
, a
încropi
ceva din
părți
sau
piese
care
provin
din
ansambluri
diferite
.
Om
dintr-o bucată
=
om
integru
.
2.
Operă
(sau
fragment
unitar
)
literară
sau
muzicală
de
dimensiuni
relativ
reduse
.
II.
(La pl.) (
Feluri
de)
mâncare
. ♢ Expr.
A
face
(
cuiva
)
bucata
= a
face
(cuiva) cu
intenție
un
lucru
neplăcut
, un
rău
, a-i
provoca
o
încurcătură
. ♦ (Pop.) (
Recoltă
de)
grâne
,
cereale
. – Lat.
buccata.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bucata
BUCÁTĂ
s.
1.
crâmpei
,
fracțiune
,
fragment
,
frântură
,
parte
,
porțiune
,
secțiune
,
tranșă
, (pop.)
dărab
,
partal
, (înv. și
reg
.)
părtenie
, (
reg
.)
jarchină
,
ștuc
.
(O ~ dintr-un tot.)
2.
fâșie
,
limbă
,
petic
,
sprânceană
.
(O ~ de
pădure
.)
3.
v.
exemplar
.
4.
v.
compoziție
.
5.
(la pl.) v.
recoltă
.
6.
v.
distanță
.
7.
v.
interval
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bucata
BUCÁTĂ
s. v.
prăjină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bucata
BUCÁTĂ
s. v.
prăjină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bucata
BUCÁTĂ
s.
1.
crâmpei
,
fracțiune
,
fragment
,
frântură
,
parte
,
porțiune
,
secțiune
,
tranșă
, (pop.)
dărab
,
partal
, (înv. și
reg
.)
părtenie
, (
reg
.)
jarchină
,
ștuc
.
(O ~ dintr-un tot.)
2.
fâșie
,
limbă
,
petic
,
sprânceană
.
(O ~ de
pădure
.)
3.
v.
exemplar
.
4.
v.
compoziție
.
5.
(la pl.) v.
recoltă
.
6.
v.
distanță
.
7.
v.
interval
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bucata
bucátă
(
parte
,
porțiune
,
exemplar
,
operă
) s. f., g.-d.
art
.
bucății
;
pl.
bucăți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bucata
bucátă
(
parte
,
porțiune
,
exemplar
,
operă
) s. f., g.-d.
art
.
bucății
;
pl.
bucăți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bucata
BUC//ÁTĂ ~ăți
f.
1)
Parte
separată
(prin
rupere
,
tăiere
,
sfărâmare
etc.) dintr-un
întreg
.
~ de
pâine
. ~ de
stofă
. ♢ ~ de
drum
porțiune
(de
drum
).
~ de
timp
(
sau
vreme
)
interval
de
timp
;
perioadă
. 2)
Unitate
făcând
parte
dintr-o
serie
de
obiecte
de
același
fel
;
exemplar
.
~ de
săpun
. ~ de
zahăr
. ♢ A
vinde
cu ~
ata
a
vinde
cu
amănuntul
;
en
detail
.
A-i
face
cuiva ~
ata
a-i
face
cuiva
neplăceri
.
Om
dintr-o ~
om
foarte
cumsecade
. 3)
Creație
artistică
(
muzicală
sau
literară
) de
dimensiuni
reduse
sau
fragment
de
creație
artisitică. [G.-D.
bucății
] /<lat.
buccata
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bucata
BUC//ÁTĂ ~ăți
f.
1)
Parte
separată
(prin
rupere
,
tăiere
,
sfărâmare
etc.) dintr-un
întreg
.
~ de
pâine
. ~ de
stofă
. ♢ ~ de
drum
porțiune
(de
drum
).
~ de
timp
(
sau
vreme
)
interval
de
timp
;
perioadă
. 2)
Unitate
făcând
parte
dintr-o
serie
de
obiecte
de
același
fel
;
exemplar
.
~ de
săpun
. ~ de
zahăr
. ♢ A
vinde
cu ~
ata
a
vinde
cu
amănuntul
;
en
detail
.
A-i
face
cuiva ~
ata
a-i
face
cuiva
neplăceri
.
Om
dintr-o ~
om
foarte
cumsecade
. 3)
Creație
artistică
(
muzicală
sau
literară
) de
dimensiuni
reduse
sau
fragment
de
creație
artisitică. [G.-D.
bucății
] /<lat.
buccata
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bucata
bucátă (-ți),
s.f. –
1.
Parte
tăiată
,
desprinsă
dintr-un
întreg
;
dărab
. –
2.
Mîncare,
fel
de mîncare. –
3.
Alimente
,
hrană
. –
4.
(Pl.)
Cereale
,
recoltă
, grîu. –
5.
(Înv., Mold.)
Avere
,
avut
,
bogăție
. –
6.
(Arg.)
Bilet
de o
sută
de
lei
. –
7.
(Arg.)
Hoție
,
operație
organizată
de mai
mulți
din
bandă
. –
8.
(Arg.)
Mișcare
greșită
. – Mr.
bucată.
Lat.
bŭccata
(Pușcariu 227; REW 1358;
Candrea
-
Dens
., 191;
DAR
); cf. it.
boccata
, fr.
bouchée
, prov., sp.,
port
.
bocado
, toți cu
accepția
etimologică
de „bucată care se pune dintr-o dată”; cf. și it.
boccone
, de unde sb.
bokun
„bucată”.
Asupra
semantismului
, cf.
DAR
. Lahovary 318
crede
că
sensul
de „
cereale
” este
anterior
epocii
indo
-
europene
. – Pl. este
bucate
pentru
sensurile
2-5. Cf. și
bucă
,
îmbuca
. Der.
bucătar
,
s.m. (
bărbat
care are
meseria
de a
găti
mîncare);
bucătăreasă
,
bucătăriță
, s.f. (
femeie
care are
meseria
de a
găti
mîncare);
bucătărie
,
s.f. (
cameră
în care se
gătește
mîncarea);
bucăți
,
îmbucăți
,
vb. (a
face
bucăți
);
îmbucături
,
vb. (a
face
bucăți
de
luat
în
gură
pentru
a
hrăni
un
copil
). Din
rom
. a
trecut
în rut.
bukata, bokata,
pol
.
bukat
,
rus
.
bukatka
(Miklosich,
Fremdw.,
80;
Candrea
,
Elemente
,
403; Berneker 90), mag.
bukáta
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bucata
bucátă (-ți),
s.f. –
1.
Parte
tăiată
,
desprinsă
dintr-un
întreg
;
dărab
. –
2.
Mîncare,
fel
de mîncare. –
3.
Alimente
,
hrană
. –
4.
(Pl.)
Cereale
,
recoltă
, grîu. –
5.
(Înv., Mold.)
Avere
,
avut
,
bogăție
. –
6.
(Arg.)
Bilet
de o
sută
de
lei
. –
7.
(Arg.)
Hoție
,
operație
organizată
de mai
mulți
din
bandă
. –
8.
(Arg.)
Mișcare
greșită
. – Mr.
bucată.
Lat.
bŭccata
(Pușcariu 227; REW 1358;
Candrea
-
Dens
., 191;
DAR
); cf. it.
boccata
, fr.
bouchée
, prov., sp.,
port
.
bocado
, toți cu
accepția
etimologică
de „bucată care se pune dintr-o dată”; cf. și it.
boccone
, de unde sb.
bokun
„bucată”.
Asupra
semantismului
, cf.
DAR
. Lahovary 318
crede
că
sensul
de „
cereale
” este
anterior
epocii
indo
-
europene
. – Pl. este
bucate
pentru
sensurile
2-5. Cf. și
bucă
,
îmbuca
. Der.
bucătar
,
s.m. (
bărbat
care are
meseria
de a
găti
mîncare);
bucătăreasă
,
bucătăriță
, s.f. (
femeie
care are
meseria
de a
găti
mîncare);
bucătărie
,
s.f. (
cameră
în care se
gătește
mîncarea);
bucăți
,
îmbucăți
,
vb. (a
face
bucăți
);
îmbucături
,
vb. (a
face
bucăți
de
luat
în
gură
pentru
a
hrăni
un
copil
). Din
rom
. a
trecut
în rut.
bukata, bokata,
pol
.
bukat
,
rus
.
bukatka
(Miklosich,
Fremdw.,
80;
Candrea
,
Elemente
,
403; Berneker 90), mag.
bukáta
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bucata
bucată,
bucate
s.f. (deț.)
lovitură
cu
pumnul
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bucata
BUCÁTE
s. pl. v.
aliment
,
avere
,
avut
,
avuție
,
bogăție
,
bun
,
cereale
,
grâne
,
hrană
,
masă
,
mijloace
,
mâncare
,
situație
,
stare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bucata
bucáte
(
mâncare
,
cereale
) s. f. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bucata
BUCÁTE
f. pl.
Feluri
de
mâncare
;
mâncăruri
. ♢
Listă
de ~
meniu
. /<lat.
buccata
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bucata
dintr-o bucată
expr.
1.
(d
.
oameni
)
integru
.
2.
(
d.
oameni
)
lipsit
de
subtilitate
.
3.
(
la
fotbal
– d.
șuturi
)
fără
preluare
; din
voleu
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bucata
Doamne fereastră și o bucat’ de ușă albastră
expr. (adol., glum.)
Doamne
ferește
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bucata
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK