Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția buci definiție dex
buci
găsește rime pentru
buci
Cuvinte apropiate:
baci
,
beci
,
bici
,
boci
,
bruci
,
buc
,
bucă
,
buci
,
bucin
,
buco
,
bucși
,
budi
,
bui
,
buici
,
buli
,
buși
,
buti
,
huci
(s.n.),
huci
(s.m.),
luci
,
muci
,
puci
,
suci
(vb.),
suci
(s.m.),
tuci
BUCI
s. pl. (Olt.)
zgrebeni
(pl.).
(Buci de
cânepă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buci
BUCI
s. pl. (Olt.)
zgrebeni
(pl.).
(Buci de
cânepă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buci
a da la buci
expr. (obs. – d.
bărbați
)
a avea un
contact
sexual
cu o
femeie
sau cu un
bărbat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buci
BUC
1
subst. (
Reg
., în
loc
, adv.)
Într-un
buc
=
imediat
, într-o
clipă
,
foarte
repede
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buci
BUC
2
,
(
2
)
buci
, s.m. (
Reg
.)
1.
Pleavă
rămasă
după
vânturarea
semințelor
de
cânepă
sau de in, după
măcinarea
boabelor
de
porumb
etc.
2.
(La pl.)
Scame
rămase
de la
melițarea
și
pieptănarea
inului
și a
cânepii
. – Cf.
alb
.
byk
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buci
buc
(
pleavă
) s. m., (
scame
de
cânepă
, in) pl.
buci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buci
buc
(în expr.) s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buci
BU//C ~ci
m.
1)
mai
ales
la pl.
Scamă
rămasă
după
prelucrarea
unor
materiale
textile
(in,
cânepă
etc.). 2)
Pleavă
rămasă
de la
vânturatul
sau
măcinatul
semințelor
de in,
cânepă
sau
cereale
. /Cuv. autoht.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buci
buc (búci),
s.m.
1.
Scamă
, cîlți. –
2.
Coajă
,
cocoloș
.
Origine
necunoscută
. Cihac
crede
că
expresia
într-un
buc
„într-o
clipă
” se
bazează
pe un cuvînt
diferit
, pe care
îl
pune în
legătură
cu
pol
.
buch
,
rus
.
buch
„
zgomot
”, cf.
buh
; însă pare a se
potrivi
mai
bine
cu
sensul
1, de „
scamă
”,
înțeles
ca „
pic
,
strop
,
cantitate
neînsemnată
”. Se
folosește
în Mold. și Trans. – Der.
bucos,
adj. (cu
părul
încîlcit).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buci
BÚCĂ,
buci
, s.f. (Pop.)
1.
Fesă
.
2.
Obraz
(
1
). – Lat.
bucca
„
gură
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buci
BÚCĂ
s. v.
fesă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buci
búcă
s. f., g.-d.
art
.
búcii
;
pl.
buci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buci
BÚ//CĂ ~ci
f.
1)
fam.
Fiecare
dintre
cele
două
părți
cărnoase
ale
feței
omului
(sau
ale
botului
animalelor
) de la
tâmplă
în
jos
;
obraz
. 2)
Fiecare
dintre
cele
două
părți
cărnoase
și
rotunjite
, care se
află
în
partea
dorsală
a
corpului
omului
și a unor
animale
;
fesă
. /<lat.
bucca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buci
búcă (búci),
s.f. –
1.
Obraz
,
falcă
. –
2.
Fesă
,
șold
. – Mr., megl.
bucă
.
Lat.
bŭcca
„
gură
” (Pușcariu 226; REW 1357;
Candrea
-
Dens
., 188;
DAR
; Philippide, II, 635), cf.
alb
.
bukë
„pîine” (Meyer 51), ngr. βούϰϰa „
îmbucătură
”, it.
bocca
, prov., cat., sp.,
port
.
boca
, fr.
bouche
. În
rom
. s-a
păstrat
sensul
de „
gură
”;
sensul
de „
obraz
”, care a
fost
de
asemenea
propriu
cuvîntului lat.,
apare
în
rom
., în
bretonul
boc
’h
și în
berberul
abeqqa
. Acest
ultim
sens
,
puțin
obișnuit
în
est
(ALR 23),
pierde
teren
față
de
obraz
, în
esență
datorită
asocierii
de
idei
necuviinciose pe care o
sugerează
; în
schimb
,
sensul
de „
fese
” este
comun
și
general
în
rom
. Cf.
bucată
,
îmbuca
. Cf.
evoluția
semantică
în
sens
opus
, în
buză
. Der.
bucălat
(var.
bucălău,
bucăliu
,
bucălăi
), adj. (
fălcos
,
gras
);
bucălai
,
adj. (
despre
oi
, cu
capul
negru
);
bucar
, s.n. (
opritoare
de
ham
).
Derivarea
și
relațiile
reciproce
între
bucălat
și
bucălai
nu sînt
clare
. Cihac, I, 29
îl
derivă
pe
bucălat
de la un lat.
*bucculentus
, care pare
foarte
artificial
, și
imposibil
din
punct
de
vedere
fonetic
. Loewe 10 și
DAR
admit
că
bucălai
„cu
capul
negru
” a
rezultat
din
compunerea
lui
bucă
„
obraz
” la
animale
și, pe de altă
parte
, în
ciuda
evidentei
identități
a lui
bucălat
„
gras
” cu
bucălai
„cu
capul
negru
”.
Credem
că
trebuie
mai
curînd
plecat
de la var.
bucălău
, al
cărui
f.
normal
,
bucălaie
,
s-a
interpretat
probabil
, prin
etimologie
populară
, ca
fiind
în
legătură
cu
laie
, cu care nu are
nimic
a
face
în
realitate
. Cu toate
acestea
,
persistă
dificultatea
derivării
lui
bucălat
plecîndu-se de la
bucă
; cf. Spitzer,
Dacor.,
VI
, 332, a
cărui
ipoteză
(‹
bucca
+
latus
)
ni
se pare
nepotrivită
. S-
ar
putea
avea în
vedere
o
primă
der. pe
baza
suf. -
lău
(cf.
fată
›
fătălău
), prin care s-a
format
probabil
un
fals
participiu
bucălat
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buci
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK