búză (búze),
s.f. –
1. Fiecare din
cele două părți cărnoase care
mărginesc gura. –
2. Margine a unei
răni. –
3. Labie,
margine a
vulvei.
4. Margine. –
5. Tăietură. –
6. Parte superioară,
culme, vîrf. – Mr.
buză, megl.
budză. Probabil bot sau lat.
botum „
bot”, cu suf. -
ză (ca în
căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etc.).
Dovada semantică este
constituită de
sensul 6, care nu se
explică plecîndu-se de la
accepția de „
buză”, ca în bg.
buza „
obraz”; cf. și
bosumflat.
Pentru schimbarea semantică, cf.
bucă.
Prezența cuvîntului în
alb. (
buzë) a
determinat pe mai
mulți cercetători să
caute aici etimonul cuvîntului
rom. (Cihac, II, 715; Meyer 57;
Pascu, II, 218; cf. Capidan,
Raporturile, 522). După Jokl, 11, în
alb.
ar proveni dintr-un cuvînt
primitiv cu
rădăcina *
br- „
gură”, cu suf.
-zë (cf. lituan.
burná „
gură”, armen.
beran „
gură”),
ipoteză care ne pare
incertă.
DAR, Philippide, II, 702 și Rosetti, II, 112,
menționează doar corespondența rom. cu
alb.,
fără a
trage concluzii. După
părerea noastră,
alb.
trebuie să
provină din
rom. Nici
izvoarele lat.
indicate pînă acum nu sînt
convingătoare. Miklosich,
Alb. Forsch., V, 10, se
referea cu
rezerve la lat.
basium;
ipoteză reluată de Schuchardt,
Vok, III, 50, care se gîndea la o
confuzie a lui
basium cu
bucca. Pușcariu 242 (și
JB, XI, 48)
imagina o
rădăcină lat. *
bud-, cf. fr.
bouder, sp.
buz,
ipoteză abandonată în
DAR. În sfîrșit, Vaillant,
BL, XIV, 16,
pornește de la sl.
*lobŭza „
buză” sau „
sărut”, cf.
lobŭzati „a
săruta” și
dăbălăza. Der.
buza, vb. (a
face bot, a-și
umfla buzele);
buzat, adj. (cu
buze groase,
botos; urît,
dizgrațios);
buzău, adj. (
bosumflat,
îmbufnat);
buzăilă (var.
buzilă), s.m. (
poreclă pentru botoși, sau
pentru copiii plîngăcioși);
buzar, s.m. (
butuc pus pe
jos,
spre a
servi de
suport lemnelor pentru foc);
buziș, adv. (într-un
singur rînd,
unul lîngă altul, formînd
front comun);
buzos, adj. (
botos);
buzur(in), adj. (
epitet dat oilor), cf. Drăganu,
Dacor., VI, 265;
răsbuzat, adj. (răsfrînt). Din
rom.
par a
proveni bg.
buza „
obraz” (Romansky 95; Capidan,
Raporturile, 226),
buzest „
bucălat”,
budzule „
buze groase”,
budzulast „
botos” (
Candrea,
Elemente, 407);
pol.
buzia „
gură, în
limbajul infantil” (Berneker 104); adj.
buzatisch „
botos”; ngr. μπουσλάω „a fi
ratat, a da
greș” (Meyer,
Neugr. St., II, 77);
alb.
buzë „
buză”.