Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția câr definiție dex
câr
găsește rime pentru
câr
Cuvinte apropiate:
acar
,
acar
,
ar
,
bar
(unitate de măsură),
bar
(local),
bâr
,
ca
,
cab
,
cal
,
cam
,
cap
(conducător),
cap
(extremitate, vârf),
cap
(geogr.),
car
(vehicul),
car
(piesă),
car
(insectă),
cara
,
card
,
care
,
caro
,
carp
,
cart
,
cas
,
caș
,
caș
,
cat
,
cav
,
caz
,
că
,
căi
,
căra
,
câh
,
câi
,
câr
,
câră
,
cârc
,
cârd
,
cârn
,
câș
,
cât
,
cât
,
câț
,
cear
,
cer
(arbore),
cer
(elem. comp.),
cer
(boltă),
cir
,
clar
,
cor
,
cur
,
dar
,
far
,
gar
,
har
,
hâr
,
iar
(adv., conj.),
iar
(s.n.),
jar
,
lar
,
măr
(pom),
măr
(fruct),
mâr
,
par
,
păr
,
pâr
,
rar
,
sar
,
scâr
,
șar
,
șar
,
tar
,
tăr
,
țar
,
țâr
,
var
(oxid de calciu),
var
(unitate de măsură),
văr
,
zar
,
zăr
CÂR
interj. (
Adesea
repetat
)
Cuvânt
care
imită
sunetul
caracteristic
scos
de unele
păsări
(
ciori
,
găini
etc.);
strigăt
cu care se
alungă
unele
păsări
. ♢ Expr. (
Adverbial
sau
substantivat
)
Câr-
mâr
= (cu)
ceartă
, (cu)
tocmeală
.
Că-i câr, că-i
mâr
,
se
zice
când
cineva se
încurcă
în
explicații
neconvingătoare
,
contradictorii
,
mincinoase
. –
Onomatopee
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia câr
CÂR
interj.
gar
!
(
Ciorile
fac: ~!)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia câr
câr
interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia câr
CÂR
interj. (se
folosește
pentru
a
reda
sunetul
pe care-l
scoate
găina
sau
cioara
).
♢
Că-i ~, că-i
mâr
se
spune
când
cineva se
încurcă
în
explicații
contradictorii
. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia câr
cîr
interj. –
Imită
croncănitul
ciorii
;
uneori
se
spune
și
despre
cloșcă
.
Datorită
confuziei
populare
între
cioară
și
țigan
(cf.
cioară
), se
aplică
și
acestora
din
urmă
. – Der.
gîr
(cu toți der.).
Creație
expresivă
, cf.
cîrc
,
hîr
,
mîr
.
– Der.
cîr
-
mîr
, interj. (
sugerează
ideea
unei
dispute
sau a unei
discuții
în
contradictoriu
);
cîră
,
s.f. (
insistență
supărătoare
,
bătaie
la
cap
,
pisălogeală
);
cîrîi
, vb. (a
croncăni
; a
vorbi
un
țigan
; a
vorbi
împleticit
; a
vorbi
în
argou
; a
striga
pentru
a
speria
o
pasăre
sau un
țigan
; a
deranja
, a
importuna
; Arg., a
fura
);
cîrîială,
s.f. (
sunetul
anumitor
păsări
; Arg.,
ceartă
,
harță
,
scandal
);
cîrîit,
s.m. (Arg., bătrîn
afon
);
cîrîit,
s.n. (
croncănit
de
pasăre
,
cotcodăceală
;
gălăgie
,
larmă
,
zarvă
);
cîrîitoare,
s.f. (
morișcă
,
jucărie
de
copii
;
sperietoare
;
țigan
);
cîrîitor,
s.m. (Arg.,
hoț
,
borfaș
);
cîrîitură
, s.f. (
cotcodăceală
, cîrîit). Cihac, II, 40,
reduce
vb.
cîrîi
la sl. (sb.,
ceh
.
krakati
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia câr
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK