definiția canal definiție dex

canal

găsește rime pentru canal
Cuvinte apropiate: anal, banal, cahal, cana, canab, canaf, canaf, canal, canal, canale, canali, canam, canap, canar, canat, canat, cană, cană, cantal, carnal, caval, caval, căngal, clanal, fanal, șanal

CANÁL,

(1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s.n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc. ♦ Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinatătransporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formație organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

CANÁL,

(1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s.n. 1. Albie artificială sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice. ♦ Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc. ♦ Cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate la mare sau pe fluvii. ♦ Porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate. 2. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din șanțuri sau rigole) destinatătransporte lichide, în diferite scopuri. 3. Formație organică în formă de tub, vas sau cale de comunicație în organismele animale sau vegetale (prin care circulă substanțele nutritive, secreții etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

CANÁL

s. 1. conductă, tub, (înv.) jgheab, sulinar. (~ pentru scurgerea unui fluid.) 2. (ANAT.) v. conduct. 3. (ANAT.) canal central v. canal ependimar; canal cohlear v. cohlee; canal ependimar = canal central; canal medular = canal rahidian; canal rahidian v. canal medular; canal urinar v. uretră.

CANÁL

s. 1. conductă, tub, (înv.) jgheab, sulinar. (~ pentru scurgerea unui fluid.) 2. (ANAT.) v. conduct. 3. (ANAT.) canal central v. canal ependimar; canal cohlear v. cohlee; canal ependimar = canal central; canal medular = canal rahidian; canal rahidian v. canal medular; canal urinar v. uretră.

canál

(conductă, vas în organismele animale, cale de transmitere audiovizuală) s. n., pl. canále

canál

(conductă, vas în organismele animale, cale de transmitere audiovizuală) s. n., pl. canále

canál

(geogr.) s. n., pl. canáluri/canále

canál

(geogr.) s. n., pl. canáluri/canále

CANÁL2 ~e

n. 1) Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. ~ de scurgere. 2) Formație organică în formă de tub prin care circulă diferite substanțe în organismele animale sau vegetale. ~ lacrimogen. 3) Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale. ♢ ~ de televiziune canal de radiocomunicații destinat transmiterii unui program de televiziune. 4) Cale de acces a informațiilor. ~ diplomatic. /<lat. canalis, fr. canal

CANÁL1 ~uri

n. 1) Albie artificială care leagă diferite cursuri sau rezervoare de apă. ~ de navigație. ~ de irigație. 2) (în așezările de pe malul mărilor sau al fluviilor) Arteră de circulație navigabilă. 3) Porțiune de mare între două țărmuri apropiate. /<lat. canalis, fr. canal

CANÁL1 ~uri

n. 1) Albie artificială care leagă diferite cursuri sau rezervoare de apă. ~ de navigație. ~ de irigație. 2) (în așezările de pe malul mărilor sau al fluviilor) Arteră de circulație navigabilă. 3) Porțiune de mare între două țărmuri apropiate. /<lat. canalis, fr. canal

CANÁL2 ~e

n. 1) Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. ~ de scurgere. 2) Formație organică în formă de tub prin care circulă diferite substanțe în organismele animale sau vegetale. ~ lacrimogen. 3) Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale. ♢ ~ de televiziune canal de radiocomunicații destinat transmiterii unui program de televiziune. 4) Cale de acces a informațiilor. ~ diplomatic. /<lat. canalis, fr. canal

CANÁL

s.n. 1. Albie artificială (a unui râu, a unui fluviu etc.) destinată navigației, irigării unei regiuni etc. ♦ Braț de mare situat între două țărmuri apropiate. 2. Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. Formație anatomică tubulară. 4. Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (mai ales în televiziune). ♦ Cale de acces a informațiilor într-o mașină de calculat. [Pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].

CANÁL

s.n. 1. Albie artificială (a unui râu, a unui fluviu etc.) destinată navigației, irigării unei regiuni etc. ♦ Braț de mare situat între două țărmuri apropiate. 2. Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. Formație anatomică tubulară. 4. Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (mai ales în televiziune). ♦ Cale de acces a informațiilor într-o mașină de calculat. [Pl. -luri, -le. / < fr. canal, it. canale < lat. canalis].

CANÁL

s. n. 1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc. ♢ braț de mare între două țărmuri apropiate. ♢ arteră de circulație pe apă. 2. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. formație anatomică tubulară. o ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării. ♢ (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune). ♢ cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

CANÁL

s. n. 1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc. ♢ braț de mare între două țărmuri apropiate. ♢ arteră de circulație pe apă. 2. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide. 3. formație anatomică tubulară. o ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării. ♢ (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune). ♢ cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors

expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar