Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția carne definiție dex
carne
găsește rime pentru
carne
Cuvinte apropiate:
Aarne
,
care
,
carie
,
carne
,
carnet
,
carni
,
carte
,
caune
,
câine
,
câne
,
cârje
,
cârn
,
cârni
,
cerne
,
coarne
CÁRNE,
cărnuri
, s.f.
1.
Nume
dat
țesutului
muscular
al
corpului
omenesc
sau al
animalelor
împreună
cu
țesuturile
la care
aderă
. ♢
Carne de
tun
=
masă
de
militari
trimiși
pe
front
spre
a
lupta
și care
sunt
expuși
măcelului
, cu
pierderi
mari
de
vieți
omenești
.
Carne
vie
= carne de pe care s-a
jupuit
pielea
. ♢ Expr.
A
tăia
(sau
a da, a
trage
)
în carne
vie
=
a)
a
tăia
(sau a da, a
trage
) în
plin
,
direct
(în cineva);
b)
a
încerca
să
curme
un
rău
prin
măsuri
foarte
drastice
.
A fi
rău
(sau
bun
)
de carne
= a se
vindeca
greu
(sau
ușor
) la o
rană
.
În carne și
oase
= în
persoană
, în
realitate
.
Carne din
carnea
cuiva
=
descendent
direct
din cineva,
rudă
de
sânge
.
A-și pune
(sau
a-și
băga
)
carnea
în
(sau
la
)
saramură
= a
face
eforturi
mari
, a
risca
foarte
mult
în
vederea
realizării
unui
scop
.
A pune
(sau
a
prinde
etc.)
carne
= a se
îngrășa
.
A
crește
carnea
pe cineva
= a
simți
o
satisfacție
, a fi
bucuros
.
A
tremura
carnea
pe cineva
= a
tremura
de
frică
.
2.
Bucată
din
țesutul
muscular
al
animalelor
tăiate
,
întrebuințată
ca
aliment
.
3.
Partea
interioară
a
pielii
,
opusă
feței
acesteia
.
4.
(
Bot
.)
Pulpă
la
fructe
. – Lat.
caro
,
carnis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carne
CÁRNE
s.
1.
(Transilv.)
hanț
.
(~ de
vită
.)
2.
(
BOT
.)
pulpă
. (~ a unui
fruct
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carne
cárne
s. f., g.-d.
cărni
,
art
.
cărnii
;
(
feluri
de carne) pl.
cărnuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carne
CÁRN//E cărnuri
f
. 1)
Țesut
muscular
la
oameni
și
animale
. ♢
A
tăia
în ~
vie
a
acționa
drastic
.
În ~ și
oase
în
persoană
; în
realitate
.
~ din ~ea cuiva
descendent
direct
al cuiva.
A
prinde
la ~
a se
îngrășa
.
~ de
tun
militari
trimiși
special
spre
a fi
masacrați
în
război
. 2)
Produs
alimentar
constând
din
țesutul
muscular
al
animalelor
sau al
păsărilor
.
~ de
porc
. 3)
rar
Parte
moale
a unui
fruct
sau a unei
legume
;
miez
;
pulpă
. [G.-D.
cărnii
] /<lat.
caro
,
carnis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carne
cárne (cắrnuri),
s.f. –
1.
Țesut
muscular
al
corpului
omenesc
sau al
animalelor
. –
2.
La
fructe
,
pulpă
. – Mr.
cară
, carne
, megl.
carni
,
istr.
cǫrne
. Lat.
carnem
(Pușcariu 295;
Candrea
-
Dens
., 266; REW 1706;
DAR
); cf. it. , sp.,
port
.
carne
, prov., cat.
carn
, fr.
chair
.
Cele
două
forme
ale
mr. se
explică
prin
păstrarea
nom
.
caro
alături
de
acuz
.
carnem.
– Der.
cărnărie
,
s.f. (
cantitate
de carne);
cărnicios,
adj. (
cărnos
);
cărniu
, adj. (de
culoarea
cărnii
);
cărnui
,
vb. (a
descărna
);
cărnos
, adj. (care are
multă
carne); cf. mr.
cărnos
,
cuvînt care
poate
fi der. cu suf. -
os
, sau
reprezentant
direct
al lat.
carnosus
(Pușcariu 296;
Candrea
-
Dens
., 268; REW 1704;
DAR
), cf. prov., cat.
carnos
, sp.,
port
.
carnoso
;
cîrnosi
(var.
cărnosi
), vb. (a
descărna
; a
toca
mărunt
carnea
; a
îngrijora
, a
chinui
), a
cărui
der. este
neclară
, și care se
datorează
fără
îndoială
unei
contaminări
cu sb.
krnjiti
„a
face
bucățele
”. –
Compară
cîrneleagă
, s.f. (
marțea
săptămînii
antepenultime
din
dulcele
Crăciunului
;
carnaval
); mr.
cărleagă
, al
cărui
al
doilea
element
este
liga
, de la
ligāre
(Pușcariu 376; cf.
Candrea
-
Dens
., 270; REW 5024;
DAR
), cu
sensul
de „
interzicere
”,
propriu
rom
.
a
lega
(cf.
carnaval
, de la
carnem levare,
sp.
carnestolendas
, vicent.
carlassare
) – Der. neol.
carnație
,
s.f., din fr.;
carnasier
,
carnivor
, adj.;
carnificare
, s.f.;
carnozitate
, s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia carne
a băga carnea la salam și oasele la nasturi
expr. (intl.)
a
comite
un
asasinat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia carne
a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup
expr.
a avea
frisoane
, a se
înfiora
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia carne
CÂRN, -Ă,
cârni
, -e
, adj.
1.
(
Despre
nas
,
rar
despre
bot
)
Mic
,
scurt
și cu
vârful
ridicat
puțin
în
sus
. ♦ (
Despre
oameni
,
rar
despre
animale
;
adesea
substantivat
) Care are
nasul
sau
botul
cârn
(
1
).
2.
Fig. (
Despre
obiecte
) Cu
vârful
strâmbat
,
îndoit
în
sus
;
p. ext.
strâmb
. – Din sl.
krŭnŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carne
CÂRN
adj. v.
îndoit
,
strâmb
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carne
cârn
adj. m., pl.
cârni
;
f. sg.
cârnă
,
pl.
cârne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carne
CÂRN ~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
nas
)
Care este
scurt
și cu
vârful
ridicat
în
sus
. 3)
și
substantival
(
despre
oameni
)
Care are
nasul
mic
și
ridicat
în
sus
. 3)
ist
.
Care are
nasul
tăiat
(ca
pedeapsă
). 4)
fig. (
despre
obiecte
)
Care are
vârful
adus
în
sus
sau
strâmbat
. /<sl.
krunu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carne
cîrn (cấrnă),
adj. –
1.
Fără
nas
, cu
nasul
tăiat
. –
2.
Despre
nas
,
mic
,
scurt
, cu vîrful
ridicat
. –
3.
Încovoiat
,
îndoit
. Sl.
krŭnŭ
„cu
nasul
tăiat
”, de la
krnoti
„a
mutila
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
27;
Lexicon
, 316; Cihac, II, 43; Conev 90). – Der.
cîrnog, cîrneci,
adj. (cîrn);
cîrnie
s.f. (
faptul
de a avea
nasul
cîrn);
cîrni
, vb. (a
tăia
nasul
,
pedeapsă
pentru
cei care
conspirau
pentru
a pune
mîna
pe
tron
; a-și
pierde
nasul
; a
curăța
pomii
de
ramuri
uscate
), care
ajunge
să se
confunde
cu
omonimul
său, der. de la
cîrmă
;
cîrnogi
, vb. (a
toci
, a
face
bont
);
chirnog
,
s.m. (
infirm
,
damblagiu
;
avar
, zgîrcit),
pentru
al
cărui
dublu
sens
cf.
sgîrcit
;
chirnogi
, vb. (a
cere
de
pomană
; a
cerși
).
Pentru
ultimii
der., Scriban
propune
să se
plece
de la un sl. *
krŭno-nogiĭ
; este
posibil
și să se
presupună
o
formație
bazată
pe
paralelismul
cu
olog
,
slăbănog
,
boșorog
, etc.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia carne
în carne și oase
expr.
în
realitate
, în
persoană
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia carne
múscă de cárne
s. f. + prep. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carne
SĂPTĂMÂNA CĂRNII
s. v.
cârneleagă
,
harți
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia carne
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK