Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția celei definiție dex
celei
găsește rime pentru
celei
Cuvinte apropiate:
celed
,
celeri
,
celi
,
celui
,
clei
,
elei
,
nelei
CEL, CEA,
cei,
cele
, adj. dem. (
antepus
),
art
., adj., pron. dem.
I.
Adj. dem. (
antepus
) (Pop.) (
Arată
că
ființa
sau
lucrul
desemnate
de
substantivul
pe care
îl
determină
se
află
mai
departe
, în
spațiu
sau în
timp
, de
vorbitor
).
Ia în
brațe
cea
căldare
.
♢ Expr.
Cea
(sau
ceea
)
lume
=
lumea
cealaltă
;
celălalt
tărâm
.
II.
Art
., adj.
1.
(
Precedă
un
adjectiv
care
determină
un
substantiv
articulat
sau un
substantiv
nume
de
persoană
,
nearticulat
)
Fruntea
ta
cea
lată
. Ștefan cel
Mare
.
2. (
Precedă
un
numeral
ordinal
sau
cardinal
)
Cele
trei
fete
. Cel de-al
treilea
copac
.
3.
(
Urmat
de „mai”
formează
superlativul
relativ
)
Cel mai
bun
.
♦ (În
loc
, adv.)
Cel
mult
=
a)
maximum
;
b)
în
cazul
cel mai
favorabil
, în
cazul
extrem
.
Cel
puțin
=
a)
minimum
;
b)
măcar
,
barem
.
4.
(
Substantivează
adjectivul
pe care
îl
precedă
)
Cel
bogat
.
III.
Pron. dem.
1.
(
Indică
pe cineva sau ceva
relativ
depărtat
, în
spațiu
sau
timp
, de
vorbitor
).
Cel de
dincolo
.
♢ (
Loc
. subst.)
Cel de
sus
=
Dumnezeu
. (Pop.)
Cel de pe
comoară
(sau
cu
coarne
) =
dracul
. (
Intră
în
formarea
unui
pronume
relativ
compus
).
2.
Cel ce
= care. [
Gen
.-
dat
. sg.
Celui, celei,
gen
.-
dat
. pl.
celor
] – Din
acel,
acea
(cu
afereza
lui
a
prin
fonetică
sintactică
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia celei
CEL
adj., pron.
1.
adj. acel.
2.
adj., pron. (pop.) ăl.
(~ mai
mare
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia celei
cel
adj. m. (
antepus
),
art
. m., g.-d.
célui,
pl.
cei;
f. sg.
ceá
,
g.-d.
célei,
pl.
céle
;
g.-d. m. și f.
célor
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia celei
CEL
1
cea (cei, céle)
pron. dem. pop. v.
ACEL
. ♢
Cel ce
persoana
sau
obiectul
care.
Toate
cele
(
sau
celea
)
tot ce e
necesar
.
Cel de
sus
Dumnezeu
.
Cel cu
coarne
dracul
. /Din
acel
,
aceea
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia celei
CEL
2
cea (cei, céle)
art
.
1)
(
leagă
un
substantiv
de
determinativul
lui )
Băiatul
cel
frumos
.
Ștefan cel
Mare
. 2)
(
realizează
substantivarea
adjectivelor
)
Cel
harnic
este
apreciat
. Cei
trei
au
plecat
. 3)
(
servește
la
formarea
superlativului
relativ
)
Cel mai
isteț
. ♢
Cel
puțin
minimum
;
măcar
;
barem
.
Cel
mult
a)
maximum
; b) în cel mai
bun
caz
.
Cel din
urmă
ultimul
.
În
cele
din
urmă
în
sfârșit
; în
fine
.
(Toate)
cele
bune
formulă
de
salut
,
rostită
la
despărțire
. /Din
acel
,
aceea
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia celei
cel
art
. adj., pron. dem. –
1.
Acela (
indică
persoane
și
obiecte
depărtate
). –
2.
Acela (
indică
,
dintre
două
obiecte
, pe cel mai
îndepărtat
). –
3.
Servește
pentru
a pune în
evidență
, în
cazul
obiectelor
cunoscute:
doar
ți-i mai
scutura
din
cele
bătrînețe
(
Alecsandri
);
ce-
ați
mai
auzit
prin
cele
lume
?
(Pop Reteganul). –
4.
Înainte
de un adj.
calificativ
,
evită
repetiția
antecedentului
;
care din toate
acele
vorbe
este
cea
adevărată
(
Creangă
). –
5.
Acela (în
corelație
cu
ce
). –
6.
(
Art
. def.)
Stabilește
o
corelație
între
s. și
atributul
său (la
început
,
pentru
a
distinge
s.
astfel
determinat
de alte
obiecte
identice
sau
asemănătoare
):
părintele
vostru
cela din
ceriu
(Vaarlam);
toți
boierii
cei
mari
și cei
mici
(Ispirescu), (
astăzi
această
nuanță
s-a
pierdut
). –
7.
(
Art
. def.)
Stabilește
o
corelație
între
un s. și un num. ordinal:
un
punct
se
mișcă
, cel întîi și
singur
(Eminescu). –
8.
(
Art
. def.)
Formează
superlativul
relativ
, prin
adăugarea
sa la
comparativ
. –
9.
Împreună
cu adj.,
formează
construcții
cu
valoare
de s.:
cel de
jos
cu cel
călare
anevoie
se
învoiesc
(I. Golescu). –
Cele
sfinte
. –
Cel de
sus
.
–
Cel
pierit
(
sifilis
).
Formă
atonă
redusă
de la
acel
. Decl. ca
acel
. –
Compară
celalalt
, adj. și pron. dem. (al
doilea
; pl.
ceilalți
),
formă
care
prezintă
numeroase
var.,
datorită
posibilității
de a se
uni
cele
două
forme
,
cel
și
cela
, cu alte
două
forme
,
alt
și
alalt
, aceasta din
urmă
cu var.
ălalt
,
alant
și
ălant
.
Forme
de bază:
celalalt
(f.
cealaltă
),
gen
.
celuilalt
(f.
celeilalte
), pl.
ceilalți
(f.
celelalte
);
gen
.
celorlalți
(f.
celorlalte
).
Le
corespund
mr.
alantu,
anantu
, megl.
lalt
,
(la)
lant
. Pușcariu 54 se gîndește la o der.
directă
din lat.
*illum illum
alter
; este însă
probabil
ca această
compunere
să fie
rom
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia celei
-CEL
v.
celo
2
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia celei
-CÉL
elem.
„
tumoare
”, „
hernie
”. (< fr.
-
cèle
, cf.
gr. kele
,
umflătură
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia celei
cel ce
pr. m., g.-d.
célui ce,
pl.
cei ce;
f. sg.
ceea ce,
g.-d.
célei ce,
pl.
céle
ce;
g.-d. m. și f.
célor ce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia celei
CELDINBÁLTĂ
s. v.
aghiuță
,
demon
,
diavol
,
drac
,
încornoratul
,
naiba
,
necuratul
,
satană
,
tartor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia celei
CELE ZECE PORÚNCI
s.
(
BIS
.)
decalogul
(
art
.).
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia celei
MICHIDUȚĂ CEL BĂTRÂN
s. v.
lucifer
,
satana
,
scaraoțchi
,
tartor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia celei
Prâslea-cel-Voiníc
s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia celei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK