Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția coate definiție dex
coate
găsește rime pentru
coate
Cuvinte apropiate:
câte
,
coace
,
coaje
,
coase
,
coaște
,
coati
,
conte
,
conte
,
cote
,
poate
,
roate
,
scoate
a arăta
(cuiva)
cotul
expr.
1.
a
refuza
(
pe cineva
) în
mod
batjocoritor
.
2.
a nu
lua
în
seamă
(
pe cineva
), a
trata
cu
indiferență
(
pe cineva
)
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia coate
a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț
expr. (vulg.)
a nu-i
păsa
, a-i fi
indiferent
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia coate
coáte-goále
s. m.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coate
coață
,
coațe s.f.
proxenetă
,
matroană
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia coate
CÓT,
(
I 1
)
coate
și (
I 2, 3, 4
)
coturi
,
s.n., (
II
)
coți
,
s.m.
I.
S.n.
1.
(Anat.; la
om
)
Partea
exterioară
a
articulației
dintre
humerus
și
cubitus
, care
unește
brațul
cu
antebrațul
. ♢
Loc
. adv.
Cot
la
cot
=
alături
;
împreună
. ♢ Expr.
A da din coate
=
a)
a-și
face
loc
împingând
pe
alții
;
b)
a
lupta
(
fără
scrupule
)
pentru
a
ieși
dintr-o
încurcătură
,
pentru
a
obține
o
situație
.
A
lega
cot
la
cot
= a
lega
(pe cineva) cu
mâinile
la
spate
(
alături
de
altul
).
A-și da coate
(sau
cu
cotul
) = a-și
face
semne
(cu
cotul
); a
coti
(
2
).
A
băga
mâinile
până-n
(sau
până la
)
coate
= a
fura
mult
și
fără
jenă
. (Fam.)
A-i
arăta
(sau
a-i
întoarce
)
cuiva
cotul
= a
refuza
pe cineva în
mod
batjocoritor
; a nu
lua
în
seamă
, a
trata
cu
indiferență
.
Mă
doare
-n
cot
!
=
puțin
îmi
pasă
! ♦ Compus:
coate-
goale
s.m.
invar
. = (depr.)
om
sărac
. ♦
Parte
a
mânecii
care
acoperă
cotul
(
I 1
). ♦ (La
cal
)
Parte
ieșită
în
afara
articulației
de la
mijlocul
picioarelor
de
dinapoi
.
2.
Loc
.
porțiune
unde un
drum
, o
vale
etc. își
schimbă
brusc
direcția
;
cotitură
,
întorsătură
. ♦
Meandră
(a unei
ape
curgătoare
).
3.
Tub
curbat
în
forma
unui
arc
de
cerc
,
folosit
pentru
a
face
legătura
între
două
conducte
cu
direcții
diferite
.
4.
(
Reg
.)
Colț
,
unghi
,
ungher
.
II.
S.m.
Veche
unitate
de
măsură
pentru
lungimi
egală
cu 0,664
metri
(în Muntenia) sau cu 0,637
metri
(în Moldova), care
reprezenta
distanța
de la
cot
(
I 1
) până la
încheietura
palmei
;
p. ext.
măsură
considerată
,
subiectiv
,
mare
sau
mică
, după
împrejurări
. ♢ Expr.
A
scoate
(sau
a-i
ieși
cuiva
)
limba
de-un
cot
,
se
zice
când
cineva
face
un
efort
(
fizic
)
peste
măsură
de
mare
. ♦
Bucată
de
material
textil
măsurată
cu această
unitate
de
măsură
. ♦ (
Reg
.)
Vergea
de
lemn
sau de
metal
pentru
măsurarea
lungimii
. – Lat.
cubitus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia coate
COT
s.
I.
1.
v.
cotitură
.
2.
v.
meandru
.
II.
(prin Transilv.)
șing
.
(Un ~ de
pânză
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia coate
COT
s. v.
colț
,
colțar
,
cotlon
,
dreptar
,
echer
,
ungher
,
unghi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia coate
cot
(anat.) s. n., pl.
coáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coate
cot
(
unitate
de
măsură
) s. m., pl.
coți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coate
cot
(geogr.,
tehn
.) s. n., pl.
cóturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coate
COT
1
coáte
n.
1)
Articulație
dintre
braț
și
antebraț
. 2)
Parte
exterioară
a
acestei
articulații
. ♢
~ la ~ cu cineva
alături
de cineva;
împreună
.
A da din coate
a) a
împinge
pe cei din
jur
pentru
a-și
asigura
trecerea
; b) a
acționa
energic
,
dar
fără
scrupule
,
pentru
a-și
atinge
scopul
.
A-și da coate (
sau
a-și da cu ~ul)
unul
altuia
a
împinge
cu
cotul
pentru
a
atrage
atenția
asupra
unui
lucru
sau a unei
vorbe
. 3)
Partea
din
afară
a
mânecii
care
acoperă
această
articulație
. ♢
A-și
roade
coatele
(pe
băncile
școlii
)
a-și
face
timp
îndelungat
învățătura
. /<lat.
cubitus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia coate
COT
2
~uri
n.
1)
(la
drumuri
,
ape
curgătoare
etc.)
Loc
unde se
face
o
schimbare
de
direcție
;
cotitură
.
~ul
gârlei
.
♢
A
vorbi
fără
~
uri
a
spune
fără
ocolișuri
.
A
ști
toate ~
urile
a
cunoaște
toate
subtilitățile
. 2)
Partea
încovoiată
a unei
țevi
sau a unui
burlan
. /<lat.
cubitus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia coate
COT
3
coți
m. înv.
Veche
unitate
de
măsură
pentru
lungimi
egală
cu
aproximativ
60 cm. ♢
A
scoate
limba
de-un ~
a) a se
sufoca
de
oboseală
; b) a
depune
eforturi
ce
depășesc
propriile
puteri
. /<lat.
cubitus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia coate
cot (-oáte),
s.n. –
1.
Partea
exterioară
care
unește
brațul
cu
antebrațul
. –
2.
Jaret
. –
3.
Cotitură
,
întorsătură
,
unghi
. –
4.
Echer
,
colțar
. –
5.
Colț
de
stradă
. –
6.
Meandră
,
curbă
,
sinuozitate
. –
7.
Ungher
,
colț
. –
8.
Măsură
de
lungime
de
valoare
variabilă
(
cot
muntenesc
, 0,666 m;
cot
moldovenesc
, 0,637 m). –
9.
Gradație
,
scară
de
nivel
. –
10.
(Arg.)
An
. –
11.
(Arg.)
Nimic
. – Mr., megl., istr.
cot
.
Lat.
cŭbĭtum
(
Diez
,
Gramm.,
I, 154; Pușcariu 406;
Candrea
-
Dens
., 399; REW 2354;
DAR
); cf.
alb
.
kut
(Philippide, II, 636), it.
gomito
(abruz.
govete
, calabr.
gùvitu, gutu
), prov.
code,
fr.
coude
, sp.
code
,
port
.
coto.
Pentru
fonetism
, cf. Fr. Schürr,
Mitt. Wien.,
54-5.
Sensurile
3-7 au pl.
coturi
; cu
sensurile
8-10, este m., pl.
coți
; 11 se
folosește
numai
la sg. și se
explică
prin
obiceiul
vulgar
de a
arăta
cotul
pentru
a
desemna
o
negație
(cf.
Graur
,
BL
, V, 59). Der.
cotea
, s.m. (
persoană
cunoscută
prin
lipsa
ei de
milă
);
coti
,
vb. (a
face
un
cot
; refl., a se
frecventa
, a se
vedea
; a
întoarce
, a da
colțul
; a
măsura
cu
cotul
; a
calcula
capacitatea
unui
vas
);
cotar
, s.m. (
evaluator
,
măsurător
);
cotitură
,
s.f. (
cotitură
,
meandră
,
sinuozitate
;
colț
,
parte
secretă
);
cotiș
,
s.n. (
loc
cotit
,
cotitură
,
unghi
);
coteală
, s.f. (
lovire
cu cotul:
aglomerație
);
cotigi
,
vb. (a da
colțul
, a
întoarce
),
rezultat
dintr-o
contaminare
cu
cotigă
;
cotări
,
vb. (a
calcula
capacitatea
unui
vas
);
cotărit
,
s.m. (
evaluare
;
veche
dare
pe
evaluarea
oficială
a
vaselor
,
plătită
cuparului
, care de
obicei
o da în
arendă
);
cotărie,
s.f. (
dare
comercială
pe
țesături
și
băuturi
);
coteli
, vb. (a
cerceta
; a
munci
pe brînci; a
face
curățenie
; Bucov., a
linge
farfuriile
; a
fura
; a
întoarce
, a da
colțul
; a
rostogoli
), pe care Skok,
Dacor.,
III, 835 și
DAR
îl
consideră
der. de la bg.
kotiljati se
„a se
agita
, a se
grăbi
”
dar
care pare mai
curînd
der. de la
coti
cu suf.
expresiv
-
eli
(cf.
Graur
,
BL
,
VI
, 146). În acest
caz
, sb.
kotiljati
provine
din
rom
., ca și sb.
kut
„
unghi
”, care se
folosește
în Mold. și Bucov.,
cut
, s.n. (
cartier
,
suburbie
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia coate
cotu’ și pișcotu’, labele și botu’
expr. (glum.)
nimic
;
deloc
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia coate
cotu’
s.m. sg. (
articol
hot
.)
nimic
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia coate
Státu-Pálmă-Bárba-Cot
s. pr. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia coate
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK