COMANDÁ
vb. I. tr. 1. A
ordona, a porunci (
executarea unei
dispoziții, a unei
mișcări etc.); a
deține conducerea, comanda unei
unități. ♦ A porunci, a
ordona.
2. A da în lucru (un
obiect, o lucrare) la un meșteșugar etc. ♦ A
solicita, a cere de mâncare, de băut într-un
local de
consum. [P.i.
cománd. / < fr.
commander, it.
comandare, cf. lat.
cum – cu,
mandare – a
ordona].