Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția communis definiție dex
communis
găsește rime pentru
communis
Cuvinte apropiate:
communis
CĂPÚȘĂ,
căpușe
, s.f.
I.
(La pl.)
Gen
de
artropode
parazite
din
clasa
arahnidelor
, care se
înfig
în
pielea
animalelor
și a
omului
și se
hrănesc
sugându-
le
sângele
(
Ixodes
)
;
(și la sg.)
animal
care
face
parte
din acest
gen
. ♢ Expr.
Ce-i în
gușă
, și-n
căpușă
,
se
zice
despre
un
om
sincer
; care
spune
tot ce
gândește
.
II. 1.
(
Bot
.)
Ricin
.
2.
Mugur
de
viță
, din care se
dezvoltă
coardele
și
rodul
;
ochi
1
. – Cf.
alb
.
këpushë
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
CĂPÚȘĂ
s.
1.
(ENTOM.;
Ixodes
)
(pop.)
păduche
, (
reg
.)
acăriță
,
bătucel
,
botoș
,
chicheriță
,
cârcel
,
mielăriță
,
țeche
,
muscă
-de-
cal
.
2.
(ENTOM.;
Melophagus
ovinus
)
(
reg
.)
acăriță
,
mielăriță
.
3.
(
BOT
.;
Ricinus
communis)
ricin
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
căpúșă
(
animal
,
plantă
,
mugure
) s. f.,
art
.
căpúșa
,
g.-d.
art
.
căpúșei
;
pl.
căpúșe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
CĂPÚȘ//Ă ~e
f.
1)
Insectă
parazită
din
clasa
arahnidelor
care se
înfige
în
pielea
animalelor
sau a
oamenilor
și se
hrănește
cu
sânge
. 2)
fam.
Mugur
de
viță
de
vie
;
ochi
. /Cuv. autoht.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
FLUIERĂTOÁRE
s.
I
.
șuierătoare
.
(
Scoate
sunete
dintr-o ~.)
II.
(
BOT
.;
Tamus
communis)
(
reg
.)
napi
-
porcești
-de-
pădure
(pl.),
vită
-
neagră
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
fluierătoáre
s. f., g.-d.
art
.
fluierătórii
;
pl.
fluierătóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
FLUIERĂTOÁRE
~
f. fam.
Jucărie
rudimentară
folosită
de
copii
pentru
a
fluiera
;
șuierătoare
. [
Sil
.
flu
-
ie
-
ră
-
toa
-
] /
a
fluiera
+ suf. ~
ătoare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
IENÚPĂR,
ienuperi
, s.m.
Arbust
rășinos
,
foarte
ramificat
, cu
frunzele
totdeauna
verzi
, în
formă
de
ace
, și cu
fructele
de
culoare
neagră
-
albăstruie
;
jneapăn
(
2
)
(
Juniperus
communis)
. – Lat.
juniperus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
IENÚPĂR
s.
(
BOT
.;
Juniperus
communis)
v.
jneapăn
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
ienúpăr
s. m. (
sil
.
ie
-
), pl.
ienúperi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
IENÚP//ĂR ~eri
m.
Arbust
ramificat
, cu
frunze
aciculare
,
persistente
, și cu
fructe
de
formă
sferică
,
negre
-
albăstrui
,
folosite
în
industria
farmaceutică
. /<lat.
juniperus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
IENÚPĂR
s.m.
Arbust
(
Juniperus
communis
)
ale
cărui
fructe
uscate
(
boabe
mari
,
negre
,
zbârcite
) se
utilizează
în
bucătărie
drept
condiment
, în
special
în
marinade
,
pentru
vânat
sau
varză
, și ca
ingredient
la
fabricarea
ginului
.
Dictionar: Dictionar gastronomic explicativ - DGE
|
definitia communis
MIGDÁL,
migdali
,
s.m.
Pom
fructifer
mediteranean
, din
familia
rozaceelor
, cu
frunze
lanceolate
sau
îngust
-
ovale
, cu
flori
albe
sau
trandafirii
și cu
fructe
comestibile
(
Amygdalus
communis).
– Din sl.
migdalŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
MIGDÁL
s.
(
BOT
.;
Amygdalus
communis)
(prin
Ban
.)
badim
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
migdál
s. m., pl.
migdáli
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
MIGDÁL ~i
m.
Pom
fructifer
mediteranean
, cu
flori
albe
sau
trandafirii
și
fructe
drupe
, din care se
consumă
numai
miezul
sâmburelui
. /<sl.
migdalu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
MIRT
,
mirți
, s.m.
Arbust
ornamental
cu
frunze
alungite
și
persistente
, cu
flori
mici
,
albe
și
parfumate
,
cultivat
mai
ales
ca
plantă
ornamentală
(
Myrtus
communis
). – Din lat.
myrtus
, fr.
myrte
, germ.
Myrte
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
MIRT
s.
(
BOT
.;
Myrtus
communis)
(înv.)
mirsină
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
mirt
s. m., pl.
mirți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
MIR//T ~ți
m.
Arbust
decorativ
din
regiunile
meridionale
, cu
frunze
persistente
, cu
flori
mici
,
albe
,
parfumate
și cu
lemnul
prețios
. /<lat.
myrtus
, fr.
myrte
, germ.
Myrte
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
MIRT
s.m.
Arbust
sudic
totdeauna
verde
,
mirositor
, cu
lemn
greu
,
fin
și cu
structură
omogenă
,
cultivat
și la noi ca
plantă
ornamentală
. [< fr.
myrte
, cf. lat.
myrtus
, gr.
myrtos
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia communis
RICÍN,
ricini
,
s.m.
Plantă
erbacee
sau
arborescentă
originară
din
Africa
, cu
rădăcina
pivotantă
,
puternică
, cu
tulpina
înaltă
de 1-2 m, cu
flori
verzi
,
roșii
sau
violete
;
căpușă
(
Ricinus
communis).
♢
Ulei
(sau
unt
) de
ricin
=
ulei
extras
din
semințele
acestei
plante
, cu
proprietăți
purgative
,
nesicativ
,
neinflamabil
, păstrându-și
aceeași
consistență
la
variații
mari
de
temperatură
,
folosit
în
industria
farmaceutică
sau ca
lubrifiant
la
motoarele
de
avion
,
precum
și în
industria
pielăriei
, a
cauciucului
sintetic
etc.;
ricină
. – Din lat.
ricinus
,
germ.
Rizinus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
RICÍN
s.
(
BOT
.;
Ricinus
communis)
căpușă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
ricín
s. m., pl.
ricíni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
RICÍN ~i
m.
Plantă
erbacee
, cu
frunze
mari
,
palmate
, și cu
flori
roșietice
,
cultivată
pentru
fructul
sub
formă
de
capsulă
care
conține
semințe
bogate
în
ulei
,
folosit
în
medicină
și în
industrie
. /<lat.
ricinus
, germ.
Rizinus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
RICÍN
s.m.
Plantă
oleaginoasă
cu
frunzele
mari
,
strălucitoare
și cu
flori
roșietice
sau
gălbui
, din
semințele
căreia
se
extrage
un
ulei
folosit
ca
lubrifiant
și
purgativ
. [Cf. it.
ricino
, fr.
ricin
, lat.
ricinus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia communis
SCÂNTEIOÁRĂ,
scânteioare
,
s.f.
1.
Diminutiv
al lui
scânteie
;
scânteiuță
(
I
).
2.
(
Bot
.)
Scânteiuță
(
II 1
). [Pr.:
-te-ioa-
] –
Scânteie
+ suf.
-ioară.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
SCÂNTEIOÁRĂ
s.
1.
v.
scânteiuță
.
2.
(
BOT
.;
Anagallis
arvensis
)
scânteiuță
, (
reg
.)
aurică
,
focșor
,
gonitoare
,
intiță
,
minteuță
,
ochișor
,
plescaiță
,
răcovină
,
roșuță
,
scânteie
,
sclipeț
,
văcariță
,
buruiana
-
bureților
,
soponelul
-
calului
.
3.
(
BOT
.;
Commelina
communis)
(
reg
.)
atârnătoare
, ghe-țișoară,
cheița
-
raiului
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
SCÂNTEIOÁRĂ
s. v.
bănuț
,
părăluță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
scânteioáră
s. f., g.-d.
art
.
scânteioárei
;
pl.
scânteioáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
STUF,
stufuri
,
s.n.
Plantă
erbacee
perenă
din
familia
grarnineelor, cu
tulpina
înaltă
și
dreaptă
, cu
frunzele
lanceolate
și cu
florile
violete
sau
gălbui
,
dispuse
în
panicule
terminale
,
folosită
la
acoperitul
caselor
, ca
materie
primă
pentru
obținerea
celulozei
, a
hârtiei
etc.;
trestie
(
Phragmites
communis).
♦ (
Rar
)
Desiș
;
tufiș
,
boschet
. [Var.: (
reg
.)
stuh
s.n.] – Lat.
*styphus
(=
stypa + typhe).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
STUF
s.
(
BOT
.;
Phragmites
communis
sau
australis
)
papură
,
pipirig
,
trestie
, (Transilv. și
Maram
.)
nadă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
STUF
s. v.
crâng
,
desiș
,
hățiș
,
stufăriș
,
trestie
-de-
câmp
,
tufăriș
,
tufiș
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
stuf
s. n., pl.
stúfuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
STUF ~uri
n.
Plantă
erbacee
acvatică
cu
tulpina
erectă
,
înaltă
,
inflexibilă
, cu
frunze
lanceolate
,
foarte
lungi
și cu
flori
grupate
în
panicule
,
folosită
, mai
ales
, ca
material
de
construcție
. /<lat.
stuphus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
TRÉSTIE,
trestii
,
s.f.
Numele
a
două
plante
erbacee
din
familia
gramineelor
, cu
tulpina
rigidă
;
a)
plantă
erbacee
care
crește
până la 4 sau 5 m
înălțime
, cu
tulpina
având
numeroase
noduri
, cu
frunze
verzi
-
albăstrui
și cu
flori
verzi
-
gălbui
,
pătate
cu
violet
,
dispuse
în
spice
, a
cărei
tulpină
se
întrebuințează
la
împletituri
,
îngrădituri
etc. (
Arundo donax
);
b)
stuf
. ♢
Trestie
de
câmp
(
uri
)
(sau
mică
,
noduroasă
) =
plantă
erbacee
din
familia
gramineelor
, cu
tulpina
înaltă
și
puternică
, cu
frunze
lungi
și
înguste
, cu
inflorescența
un
panicul
,
cultivată
în
țările
calde
ca
plantă
industrială
,
pentru
fabricarea
zahărului
(
Saccharum
officinale
). ♢ Compus:
trestie
-de-
mare
sau
trestie
-
spaniolă
=
plantă
din
familia
palmierilor
, cu
tulpina
foarte
lungă
,
subțire
și
flexibilă
, din care se
fac
bastoane
și
împletituri
(
Calamus
rotang
). – Din sl.
trĩstĩ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
TRÉSTIE
s.
(
BOT
.)
1.
(
Phragmites
communis
sau
australis
)
v.
stuf
.
2.
trestie
-de-
câmp
(Calamagrostis epigeios)
= (
reg
.)
pănușiță
,
stuf
,
iarbă
-
roșie
,
trestie
-
mică
,
trestie
-
noduroasă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
tréstie
s. f. (
sil
.
-ti-e
),
art
.
tréstia
(
sil
.
-ti-a
) g.-d.
art
.
tréstiei
;
pl.
tréstii
,
art
.
tréstiile
(
sil
,
-ti-i
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
TRÉSTI//E ~i
f.
Plantă
erbacee
cu
tulpina
lemnoasă
,
cilindrică
, cu
frunze
de
culoare
verde
-
albăstruie
și
flori
verzi
-
gălbui
, cu
pete
violete
. ♢
~-de-
zahăr
plantă
cultivată
în
țările
calde
pentru
sucul
dulce
din care se
fabrică
zahăr
.
~
mică
(
sau
noduroasă
)
trestie
cu
flori
verzi
-
deschise
,
violete
sau
purpurii
, care
crește
pe
malul
râurilor
, prin
fânațuri
și la
marginea
pădurii
.
~ de
mare
, ~
spaniolă
plantă
înrudită
cu
palmierul
, cu
tulpina
înaltă
,
subțire
și
flexibilă
, din care se
fac
bastoane
,
vergi
și
împletituri
. [G.-D.
trestiei
;
Sil
.
-ti-e
] /<sl.
tresti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia communis
ZGRĂBUNȚÍCĂ,
zgrăbunțele
, s.f.
Plantă
erbacee
din
familia
compozeelor
, cu
tulpina
ramificată
, cu
frunze
ovale
sau
eliptice
și cu
flori
galbene
(
Lapsana
communis
). –
Zgrăbunță
+ suf.
-ică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia communis
ZGRĂBUNȚÍCĂ
s.
(
BOT
.;
Lapsana
communis)
(
reg
.)
iarba
-
zgaibei
,
iarbă
-de-
zgaibă
,
salata
-
câinelui
,
salată
-
câinească
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia communis
zgrăbunțícă
s. f., g.-d.
art
.
zgrăbunțélei
;
pl.
zgrăbunțéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia communis
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK