Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cucui definiție dex
cucui
găsește rime pentru
cucui
Cuvinte apropiate:
cucăi
,
cucăi
,
cucu
,
cucui
,
cucuia
,
cuculi
,
cucuț
,
sucui
CUCÚI,
cucuie
,
s.n.
1.
Umflătură
la
cap
provocată
de
lovirea
cu un
corp
tare
.
2.
(
Reg
.)
Moț
de
pene
la
capul
păsărilor
. – Lat.
*cucullius
(=
cucullus
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cucui
CUCÚI
s.
(
MED
.)
(Transilv.)
coc
,
cocoș
,
modâlcă
.
(S-a
lovit
și a
făcut
un ~ la
cap
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cucui
CUCÚI
s. v.
coc
,
moț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cucui
cucúi
s. n., pl.
cucúie
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cucui
CUCÚ//I ~ie
n.
1)
Umflătură
care
iese
pe
cap
provocată
de o
lovitură
. 2)
Moț
de
pene
pe
capul
unor
păsări
. [
Sil
. -
cui
] /<lat.
cucullius
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cucui
A CUCUÍ cúcuie
intranz. (
despre
cuci
)
A
scoate
sunete
înfundate
,
scurte
și
repetate
; a
face
„cu-cu” [
Sil
. -
cu-i
] /Din
cuc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cucui
cucúi (cucúie),
s.n. –
1.
Moț
de
pene
la
păsări
. –
2.
Vîrf,
culme
,
apogeu
. –
3.
Culme
,
creastă
. –
4.
Umflătură
,
protuberanță
. –
5.
Umflătură
la
cap
provocată
de
lovirea
cu un
corp
tare
. – Mr.
cucul
’u
, megl.
cucul
’
. Lat.
*cucullium
, în
loc
de
cucullus
(
Candrea
-
Dens
., 419;
Pascu
, I, 71), cf. ngr. ϰουϰούλιον (de unde sl.
kukuli
,
rom
.
cuculiu
, s.n., înv.,
potcap
caracteristic
călugărilor
ortodocși
,
sec
. XVII, cf.
culion
), ›
alb
.
kukül’
„
glugă
”. Cf. și calabr.
cuccua
„
tumoare
,
bășică
”, calabr.
kukuggyata
„ciocîrlie”,
nume
datorat
moțului
. Der.
susținută
de Pușcariu,
Dacor.,
IX, 440 și
DAR
, din lat.
coccum
„
boabă
”, cu suf. -
ui
, este de nesusținut,
atît
din
cauza
dificultății
de a
explica
semantic
primele
sensuri
ale
cuvîntului
rom
.,
cît
și a
rezultatului
din
dialecte
. Din gr. ϰουϰούλιον „
pustulă
”, după Roesler 571;
anterior
indoeurop., după Lahovary 323. Este cuvînt
general
cunoscut
; însă în
vest
se
folosește
adesea
cu
sensul
de „
cocoș
” (ALR, I, 6). Der.
cucuia
, vb. refl. (a se
umfla
, a
face
cucuie
;
despre
păsări
, a se
duce
la
culcare
, a se
cocoța
, a se
sui
; a se
găti
, a se
dichisi
);
cucuiat
, adj. (
moțat
; care are
cucuie
;
cocoțat
;
deosebit
,
ieșit
din
comun
);
cuculei
,
s.n. (
culme
,
înălțime
). Sb.
kukulj
„
glugă
” nu
provine
din
rom
.,
cum
credea
Candrea
,
Elemente
,
407, ci din mag.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cucui
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK