ban (báni),
s.m. –
1. Monedă. –
2. Parale (mai
ales la pl.). –
3. Unitate monetară de
valoare diferită: în
sec. XVII,
valoarea 1/200 dintr-un ducat de
aur; la începutul
sec. XIX, 1/120 dintr-un
leu vechi; modern, o centimă,
adică 1/100 dintr-un
leu. – Megl.
bani. Origine necunoscută. Este
vorba probabil de cuvîntul germ.
ban, lat. med.
bannus „comunicare,
strigare”, care a
ajuns să însemne,
între multe altele, „
amendă impusă pentru
delicte împotriva autorității”, sau „contribuție plătită
domnului feudal de către
târguri” (cf. ex. din
sec.
VII-XII, la Niermeyer 82-3). Schimbarea sensului s-
ar explica prin necesitatea de a
plăti amenzile cu
bani gheață, într-o
epocă în care moneda nu
era obișnuită. Rămîne de lămurit
drumul urmat de
împrumut; este probabil să fi
fost prin intermediul mag. A
fost uneori explicat prin intermediul lui
ban „
conte” (Hasdeu 2425; Tiktin); această explicație este însă lipsită de fundament istoric,
căci ar fi posibilă numai
dacă ar exista monede bătute de demnitarul
desemnat prin același
nume. S-a
presupus apoi pentru cuvîntul
rom. o origine sl. (Miklosich,
Slaw. Elem., 14); într-
adevăr, există în bg.
han „(”monedă„ și ”conte„) și în v.
pol.
ban. Totuși, cel mai probabil este ca ambele
cuvinte să provină din
rom. (Cihac, II, 8;
DAR; Capidan,
Raporturile, 230); tot din
rom. derivă mag.
bány ”monedă„ (Edelspacher 9). În sfîrșit, după o
ipoteză a lui Pușcariu în
DAR,
ar fi
vorba de o
rădăcină preromanică *
bann- ”viață„, de unde se
deduce și mr.
a băna, ”a
trăi.„ Sub aspect semantic,
ar trebui să se
presupună un sens al lui *
bann- ”vite„ (ca lat.
vita ›
rom.
vită), și
apoi ”bani„ (ca lat.
pecus ›
pecunia),
ipoteză ce pare a
prezenta neajunsul de a fi
prea ingenioasă. Der.
bănar, s.m. (înv., portmoneu);
bănărie, s.f. (monetărie);
bănăret, s.n. (bănet);
bănărit, s.n. (bănet);
bănesc, adj. (referitor la
bani, pecuniar, economic);
bănește, adv. (din
punct de
vedere economic, material);
bănet, (
bani mulți);
bănică, s.f. (
plantă, Phyteuma orbiculare);
bănicel, s.m. (paietă);
bănișor, s.m. (bănuț, monedă
mică;
plantă, bănică);
bănos, adj. (
avut,
bogat; care
aduce cîștig
mare, productiv, lucrativ);
bănuț, s.m. (monedă
mică;
germenul oului;
plantă,
ciuboțica-cucului, Bellis
perennis;
plantă, cimișir, Buxus sempervirens;
plantă, saschiu, Vinca pervinca).