ceái (ceáiuri),
s.n. –
1. Arbust cultivat pentru
frunzele lui din care se
prepară o băutură cu
efect excitant (Thea sinensis). –
2. Infuzie de ceai, sau de alte
plante. –
3. Reuniune la care se
oferă o
ceașcă de ceai. – Mr.
ciae. Tc.
çay (Roesler 607; Șeineanu, II, 120); Miklosich,
Slaw. El., 52; Ronzevalle 75). Este cuvînt chinezesc (
čă)
care a trecut și în rus. čai (
DAR crede că
rom. provine din
rus.), cf. ngr. τσάι, bg., sl., cr.,
ceh.
čaj. Der.
ceaină, s.f. (
rar, Mold., salon de ceai), din
rus.
čajnyi;
ceainărie, s.f. (salon de ceai);
ceainic, s.n., derivat din
rus.
čajnik.