chíu
interj. –
1. Exprimă bucuria și entuziasmul; ovație. –
2. Exprimă durerea:
vai! –
3. (S.n.)
Durere,
chin, suferință. Creație spontană. – Der.
chiui, vb. (a
striga; a
răcni; a
chema în
gura mare; a
striga de bucurie; a
spune o
chiuitură);
chiot, s.n. (
strigăt, țipăt), der. de la vb. cu suf.
-ot, ca
sgomot, chicot (după
DAR der.
direct de la interj.);
chioti (var.
chihoti), v.b. (a
striga, a
țipa; a cînta
foarte tare);
chiuială, s.f. (
strigăt);
chiuit, s.n. (
strigăt);
chiuitură, s.f. (
strigăt; compoziție cu caracter de epigramă care se recită de
obicei în
timpul jocului popular);
chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se
vede legătura pe care încearcă să o stabilească
Pascu,
Lat., 257,
între aceste cuvinte și lat.
pῑpῑre.