cráinic (cráinici),
s.m. –
1. Herald, dregător. –
2. Vestitor. –
3. Perceptor de dări. Origine incertă. Dată find
prezența rut.
krajnik „judecător” și a mag.
krajnik „judecător al
nobililor”
ar putea reprezenta un sl.
*krajnikŭ „regal”, de la
krai „
rege”, cf.
crai;
poate fi însă și o der. internă a
rom. După Skok,
Slavia, IV, 328, Candrea și
DAR rom. provine din rut.; Scriban se gîndește la sl.
krai „
margine”, cf.
craină. Der.
crăni(ci), vb. (a
vesti, a anunța, a
face cunoscut);
cranga, adv. (Mold., ca un vagabond), probabil în
loc de
crain(i)ci, în expresia
a umbla creanga;
crancău, s.m. (Mold., petrecăreț,
haimana);
crancalîc, s.m. (Mold.,
petrecere).