dichisí (dichisésc, dichisít),
vb. –
1. A
aranja, a ordona, a
prepara. –
2. A
aranja, a găti, a împodobi. Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din același cuvînt gr., cu pronunțarea erasmică, neol.
dioceză, s.f., din fr., der.
diocezan, adj. – Der.
dichis, s.n. (
aranjare,
ordine; preparative;
obiect, lucru;
sculă, unealtă, instrument), a
cărui formație nu este
clară, cf. sl.
dikisŭ „
maslu”, cuvînt incert după Miklosich,
Lexicon, 161,
dar care are probabil aceeași origine;
dichici, s.n. (
cuțit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt mold., probabil deformație de la cel anterior (după Candrea,
GS,
VI, 324 și Scriban, din mag.
dikics „
briceag”, care
ar putea proveni din
rom.);
dichiseală, s.f. (
aranjare, găteală).