Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția duci definiție dex
duci
găsește rime pentru
duci
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
buci
,
deci
,
dubi
,
ducă
,
ducă
,
duce
(subst.),
duce
(verb),
duco
,
duct
,
duși
,
huci
(s.n.),
huci
(s.m.),
luci
,
muci
,
puci
,
suci
(vb.),
suci
(s.m.),
tuci
Cuvinte apropiate:
buci
,
deci
,
dubi
,
ducă
,
ducă
,
duce
(subst.),
duce
(verb),
duco
,
duct
,
duși
,
huci
(s.n.),
huci
(s.m.),
luci
,
muci
,
puci
,
suci
(vb.),
suci
(s.m.),
tuci
DÚCĂ
1
s.f. (De
obicei
precedat
de prep. „de”, „la”, „pe”)
Plecare
,
drum
,
călătorie
. ♢ Expr.
A fi pe
ducă
= a fi pe
sfârșite
; a fi pe
moarte
. – Din
duce
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia duci
DÚCĂ
2
,
duci,
s.m. (Înv.)
Duce
2
. – Din ngr.
dúkas.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia duci
DÚCĂ
2
,
duci,
s.m. (Înv.)
Duce
2
. – Din ngr.
dúkas.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia duci
DÚCĂ
1
s.f. (De
obicei
precedat
de prep. „de”, „la”, „pe”)
Plecare
,
drum
,
călătorie
. ♢ Expr.
A fi pe
ducă
= a fi pe
sfârșite
; a fi pe
moarte
. – Din
duce
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia duci
DÚCE
2
,
duci
, s.m.
1.
Titlu
purtat
de
conducătorul
unui
ducat
;
persoană
având
acest
titlu
.
2.
Titlu
nobiliar
superior
marchizului
și
inferior
prințului
;
persoană
având
acest
titlu
. ♦
Mare
senior
feudal
.
3.
Conducător
militar
la
triburile
germanice
. – Din fr.
duc
,
lat.
dux, -cis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia duci
DÚCE
1
,
duc
,
vb. III
I.
Tranz.
1.
A
transporta
ceva sau pe cineva într-un
anumit
loc
, a
lua
ceva sau pe cineva dintr-un
loc
și al pune în
altul
. ♢ Expr.
a
duce
(pe cineva)
la
groapă
= a
conduce
un
mort
la
locul
de
înmormântare
.
2.
A
lua
pe cineva cu
sine
spre
a-l
conduce
, a-l
îndruma
, a-l
introduce
undeva
; a
conduce
. ♢ Expr.
A
duce
(pe cineva)
cu
vorba
(sau
cu
minciuna
) = a-i
promite
(cuiva)
mereu
ceva,
amânând
îndeplinirea
promisiunii
; a
înșela
(pe cineva) făcându-i
promisiuni
mincinoase
. (Fam.)
A
duce
(pe cineva)
cu
zăhărelul
(sau
de
nas
,
cu
cobza
, cu
preșul
) = a
înșela
, a
amăgi
(cu
promisiuni
mincinoase
).
A se
lăsa
dus
(de
gânduri
, de
visare
etc.) = a se
lăsa
cuprins
,
copleșit
de
gânduri
.
A-l
duce
pe cineva
gândul
(sau
mintea
,
capul
la ceva) = a-i
veni
cuiva ceva în
minte
; a se
pricepe
(să
facă
ceva); a
face
ceva. ♦ Intranz. (
Despre
un
drum
) A
conduce
sau a
ajunge
într-un
anumit
loc
, a da în... ♦ Intranz. Fig. A avea
drept
rezultat
.
3.
A
deplasa
pentru
a
apropia
de cineva sau ceva;
p. ext.
a
apropia
de cineva sau ceva.
Duce
lingura
la
gură
.
4.
A
transmite
vești
,
vorbe
,
răspunsuri
,
salutări
etc.
5.
A-și
petrece
viața
,
zilele
etc. într-un
anumit
fel
; a
trăi
. ♢ Expr.
A o
duce
în...
= a nu mai
înceta
cu..., a o ține în...
A nu o (mai)
duce
(
mult
)
= a nu mai avea
mult
de
trăit
, a fi pe
moarte
.
6.
A
îndura
, a
suporta
, a
răbda
, a
suferi
. ♢ Expr.
A
duce
grija
(cuiva sau a ceva) =
a)
a fi
îngrijorat
să nu (i) se
întâmple
ceva
rău
;
b)
a se
interesa
, a se
ocupa
îndeaproape
(de cineva sau de ceva).
A(-i)
duce
dorul
=
a)
a-i fi
dor
de cineva;
b)
a fi
dornic
de ceva, a
simți
lipsa
unui
lucru
.
7.
A
purta
războaie
,
lupte
,
tratative
etc.
8.
A
depune
, a
presta
o
muncă
. ♢ Expr.
A (o)
duce
la
capăt
(sau
la
îndeplinire
, la
bun
sfârșit
) = a
îndeplini
(în
bune
condiții
) ceva.
9.
A
trage
, a
trasa
linii
.
II.
Refl.
1.
A
merge
, a se
deplasa
, a se
mișca
, a
pleca
undeva
sau
către
cineva. ♢ Expr.
A se
duce
drept
(sau
într-un
suflet
,
glonț
,
pușcă
,
întins
)= a
merge
undeva
repede
,
fără
ocol
. (Pop.)
A se
duce
după cineva
= a se
mărita
.
A se tot
duce
= a
merge
fără
încetare
.
A se
duce
cu
Dumnezeu
(sau
în
plata
, în
știrea
lui
Dumnezeu
, în
plata
Domnului
) = a
merge
unde
vrea
, unde
poate
,
oriunde
.
A se
duce
de
râpă
= a se
prăpădi
, a se
distruge
; a se
cheltui
; a
decădea
.
Du
-te-ncolo!
=
exclamație
prin care se
exprimă
neîncrederea
față
de ceea ce
spune
cineva. (În
imprecații
)
Du
-te
(sau
ducă
-se)
dracului
!
(Substantivat)
Du
-te-
vino
=
mișcare
continuă
(și
intensă
)
încoace
și
încolo
. (Pop.)
Ducă
-se pe
pustii
=
a)
dracul
;
b)
epilepsie
. ♦ A
colinda
, a
cutreiera
(
fără
țintă
). ♦ A
pluti
pe
apă
sau a
zbura
în
aer
.
2.
(
Despre
vești
,
zvonuri
etc.) A se
răspândi
, a se
împrăștia
.
3.
Fig. A
trece
; a
dispărea
.
4.
A
muri
; a se
sfârși
.
III.
Intranz. A
rezista
la... – Lat
ducere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia duci
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK