frînghíe (-íi),
s.f. –
1. (Înv.)
Ciucure,
canaf. –
2. (
Banat)
Centură, cingătoare. –
3. (Olt.)
Scul de
lînă. –
4. Sfoară. – Var.
frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat.
fῑmbria (Pușcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308;
DAR), cf. prov.
fremnha, fr.
frange. După Byck-
Graur,
BL, I, 21,
i din var. s-
ar explica prin pl.,
ipoteză care
ni se pare insuficientă. Pentru it.
frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der.
frînghier, s.m. (
persoană care
face sau
vinde frînghii);
frînghierit, s.n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit);
frînghiuță, s.f. (dim. de la
frînghie;
plantă, Funaria hygrometrica);
frînguială, s.f. (Trans.,
lovire,
crăpare). – Din
rom. provin slov.
frembia, rut.
frembija (Miklosich,
Wander., 15; Candrea,
Elemente, 404).