Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția germanica definiție dex
germanica
găsește rime pentru
germanica
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
germancă
,
germanic
,
germanica
,
germaniza
Cuvinte apropiate:
germancă
,
germanic
,
germanica
,
germaniza
CĂTÍNĂ,
cătini
, s.f.
Numele
a
două
specii
de
arbuști
spinoși:
a)
cătină
roșie
,
cu
frunze
mici
în
formă
de
solzi
, cu
flori
roz
sau
albe
și cu
fructe
roșii
,
cultivat
ca
gard
viu
;
tamariscă
(
Tamarix
ramosissima
)
;
b)
cătină
albă
,
cu
frunze
înguste
,
lanceolate
,
argintii
, cu
flori
mici
cafenii
și cu
fructe
galbene
-
portocalii
(
Hippophaë rhamnoides
). –
Probabil
lat.
catena
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
CIORÓI
,
cioroi
, s.m.
1.
Bărbătușul
ciorii
.
2.
Epitet
dat
unui
om
brunet
,
oacheș
;
cioară
.
3.
Nume
dat
mai
multor
plante
erbacee
cu
flori
galbene
dispuse
în
capitule
și cu
fructe
achene
(
Inula
)
. –
Cioară
+ suf.
-
oi
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
FIRICÍCĂ,
firicele
,
s.f.
Plantă
erbacee
cu
peri
lânoși
,
frunze
lanceolate
și
flori
strânse
mănunchi
la
vârful
tulpinii
(
Filago
germanica).
–
Fir
+ suf.
-icică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
GERMÁNIC, -Ă,
germanici
, -ce
, adj. Care
aparține
sau care este
caracteristic
germanilor
și
popoarelor
înrudite
cu
germanii
,
privitor
la
germani
și la
popoarele
înrudite
cu ei. ♢
Limbi
germanice
=
grup
de
limbi
indo-
europene
vorbite
în
centrul
și în
nordul
Europei,
extinse
cu
vremea
și în alte
regiuni
.
Popoare
germanice
=
denumire
a unor
triburi
vechi
din care se
trag
germanii
,
englezii
,
scandinavii
etc.
Filologie
germanică
=
studiul
limbilor
și al
literaturilor
germanice
. – Din fr.
germanique
, lat.
germanicus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
ÍRIS,
(
I
)
irisuri
, s.n., (
II
)
iriși
, s.m.
I.
S.n.
1.
Membrană
circulară
,
colorată
a
ochiului
,
situată
înaintea
cristalinului
, în
mijlocul
căreia
se
găsește
pupila
.
2.
Diafragmă
cu
diametru
variabil
,
folosită
la
instrumentele
optice
pentru
a
regla
fasciculul
de
lumină
care
pătrunde
în
instrument
.
II.
S.m. (
Bot
.)
Stânjenel
. – Din fr., lat.
iris
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
JÁLE
1
s.f.
1.
Tristețe
,
mâhnire
,
durere
adâncă
;
jelanie
(
2
). ♢
Loc
. adj.
De
jale
=
trist
,
jalnic
, de
plâns
;
plin
de
dor
. ♢
Loc
. adv.
Cu
jale
= cu
amărăciune
,
dureros
,
jalnic
.
2.
(Înv.)
Doliu
. [Var.: (reg.)
jéle
s.f.] – Din sl.
žalĩ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
JÁLE
2
s.f.
Nume
dat
mai
multor
plante
din
familia
labiatelor
(
Salvia
); spec.
mic
arbust
cu
tulpina
semilemnoasă,
aromată
, cu
frunze
opuse
, cu
flori
albastre
,
violete
,
galbene
sau
albe
,
cultivat
ca
plantă
ornamentală
și
medicinală
,
salvie
(
Salvia
officinalis
).
– Din magh.
zsálya.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
JÁLEȘ,
jaleși
,
s.m.
1.
Gen
de
plante
erbacee
din
familia
labiatelor
, cu
frunze
mari
,
opuse
,
dințate
și cu
florile
viu
colorate
(
Salvia
);
plantă
care
face
parte
din acest
gen
.
2.
Plantă
erbacee
meliferă
din
familia
labiatelor
, cu
frunze
ovale
și cu
flori
purpurii
dispuse
în
spice
(
Stachys
germanica).
–
Jale
2
+ suf.
-eș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
MOȘMÓN,
moșmoni
,
s.m.
Pom
fructifer
din
familia
rozaceelor
, cu
tulpina
înaltă
, cu
frunze
eliptice
, cu
flori
mari
,
albe
și cu
fructe
comestibile
(
Mespilus
germanica).
– Din
moșmoană
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
STẤNJEN,
stânjeni
,
s.m.
I.
Unitate
de
măsură
pentru
lungime
,
folosită
înaintea
introducerii
sistemului
metric
, care a
variat
, după
epocă
și
regiune
, de la 1,96 m la 2,23 m;
lungime
sau
cantitate
de
material
corespunzătoare
acestei
unități
de
măsură
. ♢
Stânjen
pescăresc
=
măsură
de
lungime
folosită
de
pescari
,
egală
cu
aproximativ
1,50 m.
Stânjen
marin
=
măsură
de
lungime
egală
cu 1,83 m. ♦
Unitate
de
măsură
pentru
volumul
lemnelor
așezate
în
stivă
,
egală
cu
opt
steri
.
II.
(
Bot
.)
Stânjenel
. [Var.: (reg.)
stấngen
s.m.] – Din bg.
stă
(
n
)
žen.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
STÂNJENÉL,
stânjenei
,
s.m.
Nume
dat
mai
multor
specii
de
plante
erbacee
perene
, cu
frunze
lungi
în
formă
de
sabie
și cu
flori
mari
,
violete
,
albastre
,
albe
sau
galbene
;
iris
,
stânjen
(
Iris
).
[Var.: (pop.)
stânjinél
s.m.] –
Stânjen
+ suf.
-el.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia germanica
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK