iápă (iépe),
s.f. –
1. Femela
calului. –
2. Tălpig, la războiul de
țesut. –
3. Suport pe care se
trage plugul, cînd nu este folosit la
arat. –
4.Grindă mică. – Mr., megl.
iapă, istr.
iope. Lat.
equa (Pușcariu 755; Candrea-Dens., 795; REW 2883;
DAR), cf. sard.
ebba, prov.
ego, cat.,
port.
egua, sp.
yegua. Pentru sensurile secundare, cf.
cobilă. – Der.
iepar, s.m. (paznic de
iepe);
iepilă, s.f. (manetă, levier); pare
traducere a sl.
kobila (Pușcariu,
Dacor., VII, 468);
iepesc, adj. (de iapă);
iepaș, s.m. (
poreclă dată de
moldoveni soldaților polonezi ai lui Sobieski, care
le furau caii), cf.
Iorga,
R. istorică, V, 266.