izbîndí (izbândésc, izbândít),
vb. –
1. A depăși, a întrece. –
2. A
birui,a cîștiga o
victorie, a triumfa. –
3. A răzbuna. –
4. A Înfăptui, a realiza. –
5. A
reuși, a izbuti. Sl.
izbyti, izbądą „a depăși” (
DAR), cf.
dobîndi. Toate sensurile sînt înv., cu excepția sensului 2. – Der.
izbîndă, s.f. (
victorie; răzbunare; succes, satisfăcător);
izbînditor, adj. (biruitor). De la inf.
izbyti (der. din sl.
byti „a fi”) trebuie să provină
izbuti, vb. (a
reuși), care este, prin urmare, simplu dublet al lui
izbîndi (Cihac, II, 153; Tiktin), cf. sl.
izbytije „succes”.