larg (lárgă),
adj. –
1. Lat. –
2. Spațios, extins. –
3. Liber,
vast, comod, încăpător. –
4. Amplu, maiestuos. –
5. Liberal,
generos. –
6. (Adv.) În
mod amplu, cu lărgime, comod. –
7. (S.n.) Lărgime, lățime. –
8. (S.n.)
Loc deschis,
spațiu, distanță. –
9. (S.n.)
Spațiu liber, libertate, latitudine. –
10. (S.n.) Întinsul
mării. – Mr., megl.
largu, istr.
lǫrg. Lat.
largus (Pușcariu 943; Candrea-Dens., 950; REW 4912;
DAR), cf. it., sp.,
port.
largo, prov.
larc, cat.
llarg, fr.
large,
alb.
largë (Philippide, II, 645). Sensurile 4, 5 și 10 sînt
împrumuturi literare din fr.
large. Der.
lărgime, s.f. (lățime, amploare;
spațiu liber, latitudine, libertate);
lărgămînt, s.n. (înv., lărgime, amplitudine);
larghețe, s.f. (liberalitate, generozitate), din it.
larghezza;
lărgi, vb. (a
mări; a extinde, a dilata), cf. mr.
lărgescu, istr.
lărjesc (după Pușcariu 943 și Candrea-Dens., 951, dintr-un lat *
largῑre, În
loc de
largῑri);
lărgitor, adj. (măritor);
lărgitoare, s.f. (măritor pentru
mănuși sau încălțăminte);
prelarg, s.n. (extensiune, lărgime), cuvînt
creat de Odobescu,
drept paralelă la
prelung. Cf.
alerga.