moáră (móri),
s.f. –
1. Clădire unde se
macină cereale. –
2. (Arg.)
Ceas. –
3. Jocul de țintar. – Mr., megl.
moară. Lat.
mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat.
mola, fr.
meule, sp.
muela,
port.
mõ. – Der.
morar, s.m. cu suf. -
ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat.
molārius);
morăreasă (var.
morăriță), s.f.;
morăresc, adj.;
morărie (var.
morărit), s.f. și n. (ocupație de morar);
morări, vb. (a
face serviciul de morar);
morișcă, s.f. (
moară de
mînă; jucărie; guraliv).