piépt (piépturi),
s.n. –
1. Torace. –
2. Sîn, mamelă, țîță. –
3. Coastă,
pantă. –
4. Plastron, pieptar de
cămașă sau de
bluză. – Mr.
chieptu, megl., istr.
chiept. Lat.
pĕctus (Pușcariu 1310; Candrea-Dens., 1382; REW 6335), cf. it.
petto, fr.
pis, sp.
pecho, port.
peito. Cu sensul 4 este m., pl.
piepți (cf.
Caragață,
BF, III, 35). Cuvînt de
uz general (ALR, I, 39). – Der.
pieptar, s.n. (vestă,
ilic,
platoșă;
partea din
față a
cămășii;
curea lată care se
trece peste pieptul unui
cal înhămat);
pieptăraș, s.n. (ilicel;
obiect de îmbrăcăminte pentru
sugari);
pieptiș, adv. (
direct,
față în
față);
pieptos, adj. (robust, puternic; arogant, înfumurat);
pieptoșa (var.
pieptoși), vb. refl. (a se îngîmfa, a se
făli). – Din
rom. provin bg.
keptar (Capidan,
Raporturile, 205), rut.
kyptár (Miklosich,
Wander., 17; Candrea,
Elemente, 402).