pipér (pipéri),
s.m. –
Plantă tropicală cu
fructele folosite
drept condiment (
Piper nigrum). – Mr., megl.
piper. Sl.
piperĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Miklosich,
Fremdw., 121; REW 6521; cf. Vasmer,
Gr., 116), cf. sl.
piprŭ, bg.
piper, ngr. πιπέρι. – Der.
piparcă (mr.
pipercă), din mag.
piperka (după Tiktin, Candrea și Gáldi,
Dict., 151, din mag.
páprika);
pipăruș (var.
piperuș), s.m. (Mold., ardei; piperul-
lupului, Asarum europaeum;
dans tradițional);
pipera (var.
pipăra), vb. (a pune
piper);
piperat, adj. (cu
piper; picant, excitant;
foarte scump, exorbitant);
piperniță, s.f. (piperul-
lupului;
cimbru, Satureia hortensis;
vas pentru
piper măcinat), din
pol.
pipernicza (Cihac, II, 256), bg.
pipernica (Conev 64) sau din
piper cu suf. -
niță. Din
rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu
piper).