preá
adv. –
1. Foarte, excesiv. –
2. (Cu negație)
Mult, suficient. – Var. Mold.
pre. Lat.
prae (Densusianu,
Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707). Der. din sl.
prĕ „
foarte” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși sl. a
produs în
rom. pref.
prea-, cu același sens din sl.:
preacurat, foarte curat. În
general, pref.
prea- nu a
fost productiv în
rom., și se folosește numai în der. artificiale, calchiate din sl. și de
uz exclusiv literar:
preacîntat, adj. (
lăudat), după sl.
prĕpĕtŭ;
preacovîrși, vb. (a întrece), cf. sl.
prĕvŭziti;
preacuvios, adj. (
foarte cuvios), după sl.
prĕpodobinŭ; etc. Toate
aceste cuvinte sînt înv. și cultisme,
fără circulație reală.