rod (roáde),
s.n. –
1. Reproducere. –
2. Fruct. – Mr., megl.
rod. Sl.
rodŭ „
specie” (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 316), cf. bg.
rod „
fruct”. – Der.
roadă, s.f. (
fruct,
produs, recoltă);
rodi, vb. (a da
naștere; a
produce, a fructifica), din sl.
roditi;
rodini, s.f. pl. (
zi de
naștere, reproducere; generare; creație; vizită care se
face unei
lăuze și
cadoul care i se
duce), din sl.
rodiny;
roditor, adj. (fructifer);
rodnic, adj. (fructifer; prosper, fecund);
rodnicie, s.f. (fecunditate);
nerodnic, adj. (care nu
face fructe);
rodos, adj. (productiv).