sorcoví (-vésc, -ít),
vb. –
Obicei folcloric de
Anul Nou, care constă în a
ura noroc atingînd
oamenii cu sorcova. Bg.
survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la
survaki „
Anul Nou”. – Der.
sorcovă, s.f. (rămurică împodobită cu
flori de hîrtie;
femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl.
sroka „
punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu
noroc);
sorcoveală, s.f. (
obicei folcloric de
Anul Nou).