sta (-áu, -at),
vb. –
1. A fi, a se
afla într-un
loc, poziție sau condiție determinate. –
2. A rămîne, a se menține. –
3. A se
opri, a numai funcționa. –
4. A zăbovi, a
aștepta, a păsui. –
5. A nu mai
continua la
jocul de
cărți. –
6. A nu mai
lucra, a nu
face nimic. –
7. A fi, a
ajunge să fie. –
8. A
trăi, a
locui. –
9. A
dura, a
continua. –
10. A se
afla cu, a
poseda. –
11. A consista, a fi format din. –
12. A insista, a
pisa, a
stărui. –
13. A rezista, a se
opune, a
lupta. –
14. A interveni, a
produce. –
15. A
conveni, a se
simți bine sau
rău. –
A sta de, și, să, a fi (cu gerunziu). –
A sta să, a fi pe
punctul. – Var. înv.
asta. Mr.
stau, stătui, stătută, stare, megl.
stau, stari, istr.
stowu. Lat.
stāre (Pușcariu 1639; REW 8231), cf. vegl.
stur, prov., cat., sp.,
port.
estar, v. fr.
ester. – Der.
stare, s.f. (
ședere; trîndăvie,
huzur;
pace, paradă a
cortegiului funerar; poziție, situație,
mod, stadiu, dispoziție; facultate, capacitate; bogăție,
avere;
clasă,
categorie socială;
în stare, capabil de);
stat, s.n. (
ședere; rămînere, situație,
așezare, poziție, condiție, stadiu;
clasă,
categorie;
statură), din lat.
status (Pușcariu 1638; după Cihac, II, 364, din
rus.
statĭ „aspect
plăcut”), dublet al lui
stat, s.n. (
țară);
stătător, adj. (stabil,
fire; durabil, permanent, peren);
nestătător, adj. (inconstant, schimbător);
statornic, adj. (stabil, ferm, durabil, permanent), formație
cultă din
sec. XVIII, cf.
datornic (Tiktin);
nestatornic, adj. (inconstant, volubil);
statornici, vb. (a stabili, a determina, a pune; a fixa, a asigura, a consolida; refl., a se stabili, a-și fixa domiciliul);
statornicie, s.f. (constanță);
nestatornicie, s.f. (inconstanță);
stătut, adj. (înv.,
oprit;
stricat, viciat; istovit, vlăguit);
înstări, vb. (a îmbogăți; refl., a prospera). – Cf.
stărui. Der. neol.
stabil, adj., din lat.
stabilis;
nestabil (var.
instabil), adj.;
stabili, vb., din lat.
stabilire;
stabiliment, s.n., din it.
stabilimento;
stabilitate, s.f., din fr.
stabilité;
stabiliza, vb., din fr.
stabiliser; stanță, s.f., din it.
stanza;
static, adj., din fr.
statique;
statist, s.m. (figurant);
statistic, adj., din fr.
statistique;
statistică, s.f.;
statistician, s.m. (
autor de statistici);
statură, s.f., din lat.
statura;
statut, s.n., din fr.
statut; statutar, adj., din fr.
statutaire;
stați(un)e, s.f, din fr.
station;
staționa, vb., din fr.
stationner;
staționar, adj., din fr.
stationnaire.