strúnă (-ne),
s.f. –
1. Coardă. –
2. Botar, zăbăluță. –
3. Flictenă. Sl. (bg., sb.)
struna (Cihac, II, 377; Miklosich,
Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der.
struni (var.
înstruni), vb. (a întinde o
coardă; a întinde pînza
ferăstrăului de
mînă; a acorda un instrument de
coarde; a întinde
arcul; a înfrîna
calul; a subjuga, a înfrîna);
struneală, s.f. (pană, strunire).