turá (-ále),
s.f. –
1. Monogramă a
sultanului. –
2. Semnătură, parafă. –
3. Fața monedei turcești, corespunzătoare monogramei
sultanului. –
4. Joc de
noroc în care se
ghicește pe ce
parte va
cădea moneda,
rișcă. – Mr.
dură. Tc.
tura (Șeineanu, II, 368; Lokotsch 2100; Ronzevalle 117), cf. ngr. τουρᾶς , bg.
tura. – Der.
turaliu, adj. (prevăzut cu monograma imperială), din tc.
turali.