vení (vin, -ít),
vb. –
1. A
merge către, a se
apropia de. –
2. A
sosi. –
3. A se
prezenta, a
face o vizită. –
4. A se învoi, a
cădea la învoială. –
5. A
așeza, a potrivi. –
6. A se
afla, a fi situat. –
7. A
purcede, a proveni. –
8. A se
umfla, a
crește apa unui rîu. –
9. A se potrivi. –
10. A izvorî, a emana. –
11. A
trece, a se transmite. –
12. A interesa, a
privi. –
13. A se
produce, a se
face. –
14. A se
deștepta, a se manifesta. –
15. A avea dispoziție, a avea
chef. –
16. A se
petrece, a se întîmpina. –
17. A surveni, a ataca. –
18. A
ieși. –
19. (Popular, cu
după) A
accepta o tînără în căsătorie. – Mr.
vin, vińu, vinit, vinire, megl.
vin(iri), istr.
viru. Lat.
venῑre (Pușcariu 1887; REW 9200), cf. vegl.
vener, it.
venire, prov., fr., sp.
venir, cat.
vindre, port.
vir. – Der.
venire, s.f. (venită; sosită);
venit, s.n. (
venire;
sosire; cîștig, rentă);
venitură, s.f. (aluviune;
venetic);
viitor, adj. (care
vine; s.n.,
timpul care urmează
prezentului), var. înv.
viitoriu, format
pornind de la subj.
să viu, să vie, ca
puitor ‹
pune;
viitorime, s.f. (posteritate);
viitorie, s.f. (înv., viitor);
viitură, s.f. (
venire;
umflare,
creștere apei). – Din
rom. provine rut.
wenit „rentă” (Miklosich,
Wander., 20). Der. neol.
conveni, vb., v. mai
sus;
contraveni, vb.;
contravenți(un)e, s.f.;
deveni, vb.;
interveni, vb.;
intervenți(un)e, s.f.;
preveni, vb.;
preveniență, s.f. (atenție);
prevenit, s.m. (acuzat);
prevenitor, adj. (
atent);
preventiv, adj.;
prevențiune, s.f. (închisoare preventivă);
proveni, vb.;
proveniență, s.f.;
supraveni, vb.;
reveni, vb.