vis (-se),
s.n. –
1. Înlănțuire de imagini în
timpul somnului. –
2. Iluzie,
himeră. – Mr.
vis, megl., istr.
vis. Lat.
vῑsum (Densusianu,
Hlr., 195; Pușcariu 1960; REW 9383); cf. campid.
bizu, prov., v. fr.
vis. – Der.
visa, vb. (a avea un vis), mr.
nvisedz, visare, megl.
visés, istr.
misǫ, din lat.
visāre,
atestat (cf. Serra,
Dacor., IX, 204 și REW 9383), logud.
bizare;
visător, adj. (care visează, înclinat
spre reverie);
visătorie, s.f. (visare, fantezie, reverie), format după fr.
rêverie. Visa este cuvînt de
uz general (
ALR, I, 73).