vrábie (-ắbii),
s.f. –
1. Pasăre mică (Passer domesticis, P. montanus). –
2. (Arg.) Paznic,
agent. – Mr.
harabeu. Sl.
vrabij (Miklosich,
Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg.
vrabĕi, slov.
vrabelj, rus.
vorobeĭ. – Der.
vrabete (var.
vrăbete, v(ă)răbeț, brabete, brăbete, b(ă)răbeț, hrăbeț, hrabete), s.m. (
vrabie), din bg.
vrabec (Conev 54), sb.
vrabac;
vrăbier, s.m. (vînător nepriceput);
vrăbioară, s.f. (
vrabie mică;
bucată de
carne de
vită din regiunea șalelor);
vrăbioi, s.m. (masculul
vrabiei).