definiția vulgaris definiție dex

vulgaris

găsește rime pentru vulgaris
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: vulgaris, vulgarism
Cuvinte apropiate: vulgaris, vulgarism

AGLÍCĂ

, aglice, s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

AMĂREÁLĂ

, amăreli, s.f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ♢ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amârî + suf. -eală.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

BOTRÓȘ,

botroși, s.m. Pasăre cântătoare cu ciocul foarte scurt, cu pene roșii închise pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris). – Bot + roș.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

BURÍC,

burice, s.n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ♢ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

BUSUIÓC, -OÁCĂ,

busuioci, -oace, subst., adj. I. Subst. 1. S.m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ♢ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S.n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșu-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță de vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuióc s.n.] – Din bg. bosilek, scr. bosiljak.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CAÍS,

caiși, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CĂLDĂRÚȘĂ,

căldărușe, s.f. 1. Diminutiv al lui căldare (1). 2. Plantă erbacee ornamentală cu tulpină simplă sau ramificată, păroasă, cu flori albastre, violete, roșii, mai rar albe (Aquilegia vulgaris). – Căldare + suf. -ușă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CIMBRIȘÓR

s.m. Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie (Thymus vulgaris). – Cimbru + suf.-ișor.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CREȚIȘOÁRĂ,

crețișoare, s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori mici verzi-gălbui (Alchemilla vulgaris). – Creț + suf. -ișoară.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CRUCIULÍȚĂ,

cruciulițe, s.f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); cruciță. 2. Cusătură artistică de mână, foarte folosită în portul național și în lucrăturile românești. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -uliță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

CRUȘĂȚEÁ,

crușățele, s.f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris). – Crușit + suf. -ea.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

DRÁCILĂ,

dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene și cu fructe în formă de boabe roșii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) drácină s.f.] – Din sl. dračĩ, dracije „mărăcine”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

FASÓLE

s.f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle s.f.] – Din ngr. fasóli.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

HOMÁR,

homari, s.m. Crustaceu marin cu zece picioare, comestibil, asemănător cu racul (Homarus vulgaris). – Din fr. homard.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LILIÁC1,

lilieci, s.m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LILIÁC2,

lilieci, s.m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LINÁRIȚĂ,

linarițe, s.f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăríță s.f.] – Cf. Linaria (numele științific al plantei).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

LÚTRĂ,

lutre, s.f. (Zool.) Vidră. – Din fr. loutre, lat. lutra.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

PELINÁRIȚĂ

, pelinarițe, s.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietățile ei tonice (Artemisia vulgaris) – Pelin + suf. -ariță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

PÉPENE

, pepeni, s.m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile: a) (de obicei determinat prin „galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent (Cucumis melo); b) (de obicei determinat prin „verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan (Citrullus vulgaris); p. restr. fructul acestor plante. ♢ Expr. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) sau pepene de gras (sau gras pepene) = foarte gras. (Fam.) A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire. (Fam.) A ieși (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o proastă afacere, a nu reuși într-o acțiune. 2. (Reg.) Dovleac. 3. (Reg.) Castravete. – Din lat. pepo, *pepinis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

PIPIRÍG,

pipirigi, s.m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

PURICÁRIȚĂ,

puricarițe, s.f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ariță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

SFÉCLĂ,

sfecle, s.f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta). ♢ Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din sl. sveklŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

ȘOPÂRLÁIȚĂ

, șopârlaițe, s.f. 1. (Pop.) Anghină difterică. 2. Numele a două plante erbacee; a) plantă meliferă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre, rar roz, folosită în medicina populară (Veronica orchidea); b) mică plantă cu flori mari, albe, rar roșietice, și cu fructul o capsulă (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Șopârlă + suf. -aiță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

ȘOPÂRLÍȚĂ

, șopârlițe, s.f. 1. Diminutiv al lui șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuințate în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Șopârlă + suf. -iță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

TÍGVĂ,

tigve, s.f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ♢ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tívgă s.f.] – Din bg., scr. tikva.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

VÉVERIȚĂ,

veverițe, s.f. Mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori (Sciurus vulgaris). ♦ Epitet dat unei fete vioaie, zglobii. – Din sl. vĕverica.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris

VÍDRĂ,

vidre, s.f. Mamifer carnivor cu corpul acoperit cu blană deasă, castanie-roșcată, cu degetele picioarelor unite printr-o pieliță; lutră (Lutra vulgaris). ♦ Blana prelucrată a acestui animal; lutru. – Din sl. vydra, bg., scr. vidra.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia vulgaris
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar