zadár
adv. – În locuțiunea
în zadar: în
van, inutil. Sl.
za darŭ „de
dar” (Miklosich,
Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf.
dar. Pentru evoluția semantică, cf.
pol.
zadar „de
dar” și „inutil”,
rom.
degeaba, sp.
de balde și
en balde, rus.
daram „dăruit” și „inutil”. – Der.
zadarnic (var. Mold.
zădarnic), adj. (inutil,
van);
zădărnici, vb. (a
face inutil, a
face să nu se realizeze ceva);
zădărnicie, s.f. (vanitate, inutilitate).