atúnci
adv. –
1. În momentul acela (
uz temporal). –
2. În acest
caz (
uz consecutiv). – Var.
atunce(a). Mr.
atumțea, megl.
tunțea, istr.
(a)tunț. Lat. *
ad tunc ce (Philippide,
Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu,
Hlr., 171; Candrea-Dens., 112;
DAR). În lat. tîrzie
apare compusul
ad tunc, de unde v. ven.
toncha, cat.
adonchs, sp.
(en)tonces, v
port.
entom (›
port.
então). – Compară
atunceși, adv. (înv., în momentul acela).