curmálă (-le),
s.f. –
Fruct al
arborelui Phoenix dactylifera. – Mr.
curmă. Tc.
kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf.
alb., bg.
kurmá, sb.
urma. Sing. normal,
curma, a
fost înlocuit de un sing. analogic, format pe
baza pl.
curmale. – Der.
curmal, s.m. (
arborele care
face curmale).