moále
adj. –
1. Blînd,
blajin, suav,
plăcut. –
2. Slab,
destins, flasc. –
3. Debil, lăsător. –
4. Leneș, trîndav, greoi. – Mr., megl.
moale, istr.
mole. Lat.
mŏllis (Pușcariu 1101; Candrea-Dens., 1143; REW 5649), cf. it.
port.
molle, prov., v. fr.
mol, fr.
mou, cat.
moll, sp.
muelle. – Der.
moale, s.f. (fontanelă);
moaleș, adj. (flasc, fleșcăit);
molan, s.m. (leneș, puturos,
om molatic;
pește, Cobitis barbatula), în
Banat, Olt. și Munt.;
molănete, s.m. (Olt., trîndav, leneș);
molaș, s.m. (Trans.,
pește, varietate de
mihalț, Lota
vulgaris);
molătate, s.f. (înv., moliciune);
molatic (var.
molatec), adj. (moale, suav;
delicat,
plăcut; leneș, insolent);
molău (var.
molîu), adj. (moale, leneș);
molătui, vb. refl. (Maram., a se
distra);
moleșală, s.f. (indolență, lenevie);
moleși, vb. refl. (a se înmuia);
moleșitor, adj. (care moleșește);
molete (var.
moleț), s.m. (
pește, Cobitis barbatula);
moliciune (var. înv.
molăciune), s.f. (moleșală, delicatețe, suavitate; indolență,
lene; voluptate);
moloman, s.m. (Olt., leneș, puturos);
moloșa, vb. refl. (a se înmuia);
moloșag (var.
moleșag), s.n. (Mold., Trans., dezgheț,
timp umed și călduros la începutul
primăverii);
mălăeț, adj. (molișor, fleșcăit, răscopt), în
loc de *
molăeț, cf.
moleț, molău (după Cihac, II, 184; Weigand,
Jb., XVI, 78; Loewe 53; Candrea și Scriban; din
mălai, imposibil semantic);
moleață, s.f. (moliciune), cf. sp.
mollez (Giuglea,
LL, I, 178; Candrea-Dens., 1145
îl explică prin lat. *
mollitia, cf. REW 5650);
molcel, adj. (molișor), pe care Candrea-Dens., 114
îl derivă din lat.
mollicellus. Cf.
muia, moină.