obosí (obosésc, obosít),
vb. – A se
osteni, a se plictisi, a i se
urî de ... Sb., slov.
obositi „a
ajunge desculț”, din sl.
bosi „desculț” (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221; Tiktin; Pușcariu,
Lr., 282). În Olt. și Munt. (ALR, I, 102); în Mold. este
preferat osteni. – Der.
oboseală, s.f. (osteneală);
obositor, adj. (care obosește).