prost (proástă),
adj. –
1. Simplu, curent, ordinar. –
2. Simplu,
pur,
curat. –
3. Simplu, plebeu,
sărac. –
4. Ordinar, vulgar, trivial,
grosolan, necioplit. –
5. Nătîng,
neghiob,
tont, tîmpit. – Mr.
prostu. Sl.
prostŭ „simplu” (Miklosich,
Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 296; Șeineanu,
Semasiol., 226), cf. sb.
prost „simplu”,
rus.
prostyĭ „ticălos”, mag.
paraszt „țăran”. Primele sensuri sînt înv. – Der.
prostac (var.
prostălău, prostan, prostănac, prostovan, prostovatic, prostănău, prostatic), adj. (
tont,
neghiob,
prost);
prostesc, adj. (de
prost);
prostește, adv. (ca
proștii);
prosti, vb. (a se
tîmpi; a se sustrage de la ceva, a
scăpa; a insulta, a
face pe cineva
prost; a înșela), dubletul lui
prosti, vb. (înv., refl. a renunța la o slujbă, a-și da demisia), din sl.
prostiti „a
ierta”;
prostie, s.f. (nătângie, nerozie; proxilitate; fleac,
moft);
prostime, s.f. (înv., nerozie;
popor de
jos, vulg);
prosteală, s.f. (neîndeplinire, nerealizare; amăgeală);
prostitură, s.f. (
haine de
toată ziua, îmbrăcăminte obișnuită).