sábie (sắbii),
s.f. –
Armă tăioasă cu mîner. Mag.
száblya de la
szab „a
tăia” (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Miklosich,
Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370), cf. sl. (sb., slov.,
rus.)
sablja, bg.
sabijŭ,
pol.
szabla, alb.
sabljë, germ.
Säbel, it.
sciabola, fr.
sabre, sp.
sable. – Der.
săbia, vb. (a
tăia cu
sabia);
însăbiat, adj. (
ascuțit);
săbii, vb. refl. (Olt., a
subția, a
îngusta);
săbier, s.m. (fabricant de spade);
săbierie, s.f. (atelier și magazin de spade);
săbioară (var.
săbicioară, săbiiță, sabiță), s.f. (
pește, Pelecus cultratus), ultima var. din sb.
sablijca „sabie
mică” (Tiktin);
săbiuță, s.f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus).