definiția ura definiție dex

ura

găsește rime pentru ura
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: ara, aură, ăra, bura, bură, bură, cura (1 cur), cura (1 curez), cură, dura (interj.), dura (vb.), dură, eră, fura, gură, hură, iră, iură, îra, jura, jură, mura, mura, mură, oră, pură, ră, rură, sura, șură, șură, tura, tură, țura, ua, uda, uha, ur, ura, ura, uran, urat (adj., s.m.), urat (urare), ură, urât, urca, urdă, urg, urî, urla, urlă, urm, urma, urmă, urnă, uro, urs, ursă, ușă, uța, uza
Cuvinte apropiate: ara, aură, ăra, bura, bură, bură, cura (1 cur), cura (1 curez), cură, dura (interj.), dura (vb.), dură, eră, fura, gură, hură, iră, iură, îra, jura, jură, mura, mura, mură, oră, pură, ră, rură, sura, șură, șură, tura, tură, țura, ua, uda, uha, ur, ura, ura, uran, urat (adj., s.m.), urat (urare), ură, urât, urca, urdă, urg, urî, urla, urlă, urm, urma, urmă, urnă, uro, urs, ursă, ușă, uța, uza

urá (-réz, át),

vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. Lat. ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s.f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. orație; urat, s.n. (felicitare); urător, s.m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s.f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s.f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Munt.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ura

úra

interj. – Exclamație de entuziasm, de aprobare, de îndemn. Fr. hourra. – Der. urale, s.f. pl. (ovații).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ura

urî (-rắsc, -ît),

vb. – 1. A dușmăni, a antipatiza puternic. – 2. (Refl.) A se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – Mr. urăscu, urîre. Lat. hŏrrescĕre, vulg. *hŏrrῑre (Pușcariu 1823; Densusianu, GS, II, 21; REW 4185), cf. alb. uren (Phlippide, II, 644). – Der. ură, s.f. (dușmănie, aversiune; plantă, Gymnadenia conopea); urîcios (var. uricios), adj. (antipatic, nesuferit; ursuz, arțăgos); urîciune (var. uriciune, Mold. urăciune), s.f. (înv., ură, aversiune; plictiseală, urît; stîrpitură, avorton; hidoșenie); urît, adj. (desfigurat, oribil, hidos; repugnant, josnic); urîtor, adj. (care urăște); urîți, vb. (a sluți); urîțenie, s.f. (hidoșenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urît” (Candrea, Elemente, 409).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia ura
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar