Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția ferice definiție dex
ferice
găsește rime pentru
ferice
Cuvinte apropiate:
fenice
,
feric
,
ferica
,
ferice
(s.f.),
ferice
(adj.),
ferici
,
fericie
,
ferie
,
ferie
,
ferire
,
feroce
,
verice
,
verice
FERÍCE
adj.
invar
., s.f.
1.
Adj.
invar
. (
Poetic
)
Fericit
. ♢ Expr.
Ferice de
mine
(sau
de tine
etc.)! = ce
fericit
sunt
(sau
ești
etc.)!
2.
S.f. (Înv.)
Fericire
. ♢ Expr.
A-l
bate
(pe cineva)
fericea
,
se
spune
despre
un
om
sau unui
om
norocos
. – Lat.
felix, -icis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ferice
FERÍCE
adj.
invar
., s.f.
1.
Adj.
invar
. (
Poetic
)
Fericit
. ♢ Expr.
Ferice de
mine
(sau
de tine
etc.)! = ce
fericit
sunt
(sau
ești
etc.)!
2.
S.f. (Înv.)
Fericire
. ♢ Expr.
A-l
bate
(pe cineva)
fericea
,
se
spune
despre
un
om
sau unui
om
norocos
. – Lat.
felix, -icis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ferice
FERÍCE
s. v.
aglică
,
fericire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ferice
FERÍCE
adj.
invar
. v.
fericit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ferice
FERÍCE
interj. v.
noroc
!
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia ferice
Ferice
≠
neferice
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia ferice
Ferice
≠
neferice
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia ferice
feríce
adj.
invar
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ferice
feríce
s. f.,
art
.
ferícea
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ferice
FERÍCE
adj.
invar
.
poet
. v.
FERICIT
. ♢
~ de
mine
!
Ce
fericit
sunt
! /<lat.
felix
, ~
cis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ferice
feríce
adj. –
1.
Mulțumit
sufletește
,
plin
de
bucurie
. –
2.
(S.f.)
Fericire
,
mulțumire
sufletească
. Lat.
Fēlῑcem
(Pușcariu 599;
Candrea
-
Dens
., 579; REW 3236;
DAR
).
Formele
it.
felice
, sp.
feliz
sînt neol. Este cuvînt
ușor
înv., care
înlocuiește
încetul
cu
încetul
der.
fericit
. – Der.
ferica
, vb. (a
face
fericit
), pe care
Candrea
-
Dens
., 580
îl
derivă
de la un lat. *
fēlῑcāre
;
fericăciune
, s.f. (înv.,
fericire
);
fericat
, adj. (înv.,
fericit
);
ferici
,
vb. (a
face
fericit
; înv., a
felicita
);
fericie
, s.f. (înv.,
fericire
);
fericire
, s.f. (
mulțumire
sufletească
,
intensă
și
deplină
);
fericit
,
adj. (care se
află
într-o
stare
de
mulțumire
sulfetească
intensă
și
deplină
;
primul
grad
de
sfințenie
acordat
cuiva);
fericitor
, adj. (care
umple
de
fericire
);
nefericit
, adj. (care nu este
fericit
);
nefericire
, s.f. (
nenorocire
,
nemulțumire
). Der. lui
a
ferici
plecîndu-se de la
ferice
pare
normală
;
astfel
încît
nu se
înțelege
încercarea
lui Pușcariu,
Dacor.,
III, 679, de a
pleca
de la un lat.
*fēlῑcĭcāre
puțin
probabil
, cf. REW 3234b.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ferice
feríce
adj. –
1.
Mulțumit
sufletește
,
plin
de
bucurie
. –
2.
(S.f.)
Fericire
,
mulțumire
sufletească
. Lat.
Fēlῑcem
(Pușcariu 599;
Candrea
-
Dens
., 579; REW 3236;
DAR
).
Formele
it.
felice
, sp.
feliz
sînt neol. Este cuvînt
ușor
înv., care
înlocuiește
încetul
cu
încetul
der.
fericit
. – Der.
ferica
, vb. (a
face
fericit
), pe care
Candrea
-
Dens
., 580
îl
derivă
de la un lat. *
fēlῑcāre
;
fericăciune
, s.f. (înv.,
fericire
);
fericat
, adj. (înv.,
fericit
);
ferici
,
vb. (a
face
fericit
; înv., a
felicita
);
fericie
, s.f. (înv.,
fericire
);
fericire
, s.f. (
mulțumire
sufletească
,
intensă
și
deplină
);
fericit
,
adj. (care se
află
într-o
stare
de
mulțumire
sulfetească
intensă
și
deplină
;
primul
grad
de
sfințenie
acordat
cuiva);
fericitor
, adj. (care
umple
de
fericire
);
nefericit
, adj. (care nu este
fericit
);
nefericire
, s.f. (
nenorocire
,
nemulțumire
). Der. lui
a
ferici
plecîndu-se de la
ferice
pare
normală
;
astfel
încît
nu se
înțelege
încercarea
lui Pușcariu,
Dacor.,
III, 679, de a
pleca
de la un lat.
*fēlῑcĭcāre
puțin
probabil
, cf. REW 3234b.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia ferice
FÉRIC, -Ă,
ferici
, -ce,
adj. (
Despre
substanțe
) Care are în
compoziția
sa
fier
trivalent
.
Acid
feric
.
Oxid
feric
.
– Din fr.
ferrique.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia ferice
féric
adj. m., pl.
férici
;
f. sg.
férică
,
pl.
férice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia ferice
FÉRI//C ~că
(
~ci
,
~ce
)
(
despre
substanțe
și
despre
compuși
chimici
) Care
conține
fier
trivalent
. /<fr.
ferrique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia ferice
FÉRIC, -Ă
adj.
(
Despre
substanțe
) Care
conține
fier
trivalent
în
compoziția
sa. [< fr.
ferrique
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia ferice
FÉRIC, -Ă
adj.
(
despre
substanțe
) care
conține
fier
trivalent
. (< fr.
ferrique
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia ferice
fericá
vb. I (înv.)
1.
a
ferici
(pe cineva); a
socoti
pe cineva
fericit
.
2.
a
face
bine
cuiva.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia ferice
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK